Zedechia



ZEDECHIA. (Ebr. sidqiyyahu - sidqiyya, numai în 1 Împăraţi 22:11; Ieremia 27:12; 28:1; 29:3 - „Iahve este neprihănirea (mea)".

1. Unul dintre cei 400 de proroci de la curtea lui *Ahab care a minţit când a prorocit victoria lui Ahab asupra Siriei (1 Împăraţi 22:1 -12; 2 Cronici 18:1-11). Când Mica a revelat adevărul, Zedechia l-a lovit peste obraz, arătând în mod simbolic că este un mincinos (1 Împăraţi 22:13-28; 2 Cronici 18:12-27).

2. Un proroc mincinos între cei exilaţi în Babilon, a cărui moarte din porunca lui Nebucadneţar a fost prorocită de Ieremia (Ieremia 29:21-23).

3. Un prinţ al lui Iuda care a auzit citirea sulului lui Ieremia în timpul domniei lui Ioiachin (Ieremia 36:11-13).

Regele Zedechia
4. Al douăzeci şi unulea şi ultimul rege al lui Iuda, (cca. 597-587 î.Cr.). Al treilea fiu al lui Iosia (1 Cronici 3:15), a fost aşezat pe tron de către Nebucadneţar în locul lui *Ioiachin, nepotul său. Numele lui a fost schimbat din *Matania în Zedechia, indicând vasalitatea lui faţă de Babilon (2 Împăraţi 24:17). Fiind întronat la vârsta de 21 de ani, a domnit timp de 11 ani (v. 18; 2 Cronici 36:11).

Întrucât cetăţenii de frunte au fost deportaţi împreună cu Ioiachin (2 Împăraţi 24:14-16), Zedechia a rămas cu oamenii de nimic al căror sfat, pe care nu l-a putut refuza, a dus în cele din urmă la pedepsirea lui de către Iahve (Ieremia 24:8-9; 29:16-19; Ezechiel 11:14-21). Revolta din Babilon în cca. 594 î.Cr. (A. K. Grayson, Assyrian and Babylonian Chronicles, 1975, p. 102; Ezechiel 11:21-24) a oferit vasalilor din V un prilej să conspire pentru a pune capăt subjugării lor şi au cerut ajutor de la Iuda, unde existau dovezi ale unei partide anti-babiloniene (Ieremia 28:1-10; 27:3). Ieremia a înţeles că suzeranitatea babiloniană era rânduită de Dumnezeu (Ieremia 27; cf. 28:12-14). Zedechia s-a dus la Babilon în 593 î.Cr., poate pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la participarea lui la complot (Ieremia 51:59).

Zedechia s-a răzvrătit în cele din urmă (2 Împăraţi 24:20), călcând legământul cu Babilonul (Ezechiel 17:12-13). Probabil că lucrul acesta a fost legat de sosirea faraonului Hofra (Apries; Ieremia 44:30), de la care - aşa cum indică Scrisoarea 3 de la Lachiş - Iuda a cerut probabil ajutor (DOTT, p. 214). În anul 588 î.Cr., Nebucadneţar şi armatele sale au invadat Iuda şi au asediat Ierusalimul. Asediul a fost întrerupt pentru o vreme ca să înfrunte armata egipeană care se apropia (Ieremia 37:5), dar aşa cum a prezis Ieremia (v. 6-10; 34:21-22), asediul a fost reluat. Când foametea din cetate a ajuns la culme, zidul a fost străpuns în iulie, 586 î.Cr. şi cetatea a căzut (2 Împăraţi 25:3-4; Ieremia 52:6-7). Templul a fost jefuit şi ars iar poporul a fost exilat (2 Împăraţi 25:17-20). Zedechia a fugit spre Iordan, unde a fost prins şi dus la cartierul general al lui Nebucadneţar la Ribla. Cei trei fii ai lui Zedechia au fost executaţi în faţa lui. După aceea a fost orbit şi a fost dus la Babilon (2 Împăraţi 25:4-7; Ieremia 52:7-11).

D.W.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: