zeciuială



ZECIUIALĂ. Obiceiul de a da zeciuială nu îşi are originea în legea mozaică (Geneza 14:17-20), nici nu a fost specific pentru evrei. A fost practicat şi de alte popoare antice. Există trei probleme majore pe care trebuie să le examinăm.

1. Din ce li se cerea evreilor să dea zeciuială? Tora a legiferat că trebuia dată zeciuială din „sămânţa pământului" (recolte), „roadele pomilor" şi „cirezi şi turme" (Levitic 27:30-32). Darea zeciuielii din vite trebuia făcută în felul următor: proprietarul număra animalele când ieşeau la păşune şi fiecare al zecelea animal era dat lui Dumnezeu. În felul acesta nu exista posibilitatea de a alege animale inferioare pentru zeciuială din turme sau din cirezi (Luca 27:32 ş.urm.). Dacă un evreu prefera să dăruiască a zecea parte din rodul cerealelor şi pomilor fructiferi sub forma valorii lor monetare, putea face lucrul acesta, dar trebuia să adauge în plus o cincime din acea sumă. Nu era permis să răscumpere în felul acesta zeciuială din turme şi din cirezi (Levitic 27:31, 33).

2. Cui trebuia plătită zeciuială? Zeciuială trebuia dată leviţilor (Numeri 18:21 ş.urm.). Dar în Evrei 7:5 se spune că fiii lui Levi „care primesc slujba preoţească" sunt cei care primesc zeciuială. Această abatere de la Lege poate să se datoreze faptului că leviţii nu au vrut să-şi îndeplinească îndatoririle în Ierusalim după întoarcerea din robie sub conducerea lui Ezra (Ezra 8:15 ş.urm.). Leviţii, datorită naturii poziţiei şi funcţiei lor în comunitate, nu aveau nici o sursă de venit, de întreţinere sau moştenire ca să-şi asigure traiul; din acest motiv şi „pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba la cortul întâlnirii" ei aveau să primească „zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel" (Numeri 18:21, 24). Acest pasaj din Numeri 18 menţionează numai zeciuială din cereale şi roadele pomilor fructiferi (v. 27). Totuşi, leviţilor nu li se permitea să păstreze toată zeciuială. Li se cerea să aducă o jertfă care să fie luată din a zecea parte, reprezentând „o zeciuială din zeciuială" (Numeri 18:26). Această „zeciuială din zeciuială" trebuia să fie „din tot ce va fi mai bun" (v. 29) şi trebuia să le fie dată preoţilor (v. 28; Neemia 10:39).

3. Unde trebuia să ducă evreii zeciuielile lor? Ei trebuia să le aducă la „locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui" (Deuteronom 12:5 ş.urm., 17 ş.urm.), adică, la Ierusalim. Aducerea zeciuielilor trebuia să aibă loc în cadrul unei mese de sărbătoare, la care să ia parte şi leviţii (Deuteronom 12:7, 12). Dacă Ierusalimul era departe de satul de origine al omului, transportul zeciuielii din recolte putea crea probleme, dar ei puteau să aducă zeciuială sub formă monetară (Deuteronom 14:22-27). La fiecare al treilea an zeciuială trebuia adusă în localitatea fiecărui om (Deuteronom 14:28 ş.urm.), deşi, chiar şi în aceste ocazii, i se cerea omului ca, după aducerea zeciuielii în comunitatea de baştină să meargă să se închine la Ierusalim (Deuteronom 26:12 ş.urm.).

La aceste legi relativ simple din Pentateuh cu privire la zeciuială au fost adăugate o mulţime de legi mărunte care au transformat un principiu religios minunat într-o povară apăsătoare. Aceste adăugiri complexe sunt redate în literatura mişnaică şi talmudică. Această tendinţă nefericită din Israel a contribuit, fără îndoială, la convingerea că acceptarea înaintea lui Dumnezeu putea fi obţinută prin acte rituale cum era zeciuială (Luca 11:42), fără împlinirea legii morale a dreptăţii, îndurării şi credinţei (Matei 23:23 ş.urm.).

Avraam îi dă zeciuială lui Mehisedec

Zeciuială plătită lui Melhisedec de Avraam, strămoşul lui Israel şi, prin urmare al preoţilor aaronici (Geneza 14:20), şi primirea binecuvântării de la acest preot-rege (Geneza 14:19), simbolizează în Evrei 7:1 ş.urm. că preoţia lui Melhisedec a fost infinit superioară preoţiei aaronice sau levitice. În Geneza 14:18-20 nu ni se explică de ce a plătit Avraam zeciuială lui Melhisedec.

Referirea din NT la zeciuială adusă din „chimen , izmă şi mărar" (Matei 23:23; Luca 11:42) ilustrează o extindere talmudică a legii lui Moise, garantând că este adusă zeciuială din „tot ce se mănâncă... şi tot ce creşte din pământ".

J.G.S.S.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: