vorbirea de rău



VORBIREA DE RĂU. Poate fi definită ca insultă, calomnie, defăimare sau înşelăciune. Aceasta poate fi făcută prin răspândirea de ştiri false (Proverbe 12:17; 14:5, 25) sau prin relatarea maliţioasă a adevărului, adică, bârfă (Levitic 19:16; Proverbe 26:20).

Vorbirea de rău este interzisă în Psalmul 34:13; Proverbe 24:28; Efeseni 4:31; Iacov 4:11; 1 Petru 3:10. Aceasta a descalifică pe om din starea de a mai fi plăcut lui Dumnezeu (Psalmul 15:3) şi de la funcţii în biserică (1 Timotei 3:8; Tit 2:3). Când un creştin este insultat el trebuie să suporte lucrul acesta cu răbdare (1 Petru 3:9), la fel ca şi Cristos (1 Petru 2:23).

Porunca a noua interzice depunerea de mărturie mincinoasă (Exod 20:16; Deuteronom 5:20; cf. Exod 23:1). Pentru a evita acuzaţiile răuvoitoare sau false, la proces era nevoie de mărturia mai multor martori (Numeri 35:30; Deuteronom 17:6; 19:15-21).

M.R.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: