vite



VITE. Nomazii şi agricultorii, deopotrivă îşi socoteau bogăţia şi stabileau jertfele pentru închinare pe baza stăpânirii de vite. Cuvântul ebr. behema, „fiară" (sing. sau colectiv) indică animalele domestice mai mari - cf. gr. ktenos. Termenul gr. şi uneori cel ebr., indică frecvent un animal care poate fi călărit (Neemia 2:12, 14). Pluralul poate fi folosit (Iov. 20:15), deşi nu este obligatoriu (cf. Psalmul 49:12, 20) pentru a descrie hipopotamul. Cuvântul sor înseamnă taur sau vacă - un taur îngrăşat era un simbol al luxului (Proverbe 15:17). Termenul ‘alapim (numai la plural) este folosit pentru vite în general. Cuvântul be’ir se referă în general, dar nu exclusiv, la animale de povară. Termenul baqar este un cuvânt generic care poate fi folosit la plural pentru a indica „vite" şi este însoţit adesea de un cuvânt care îl defineşte. Termenul ‘egel este folosit de obicei pentru un viţel sau o viţea. Cuvântul par înseamnă taur -femininul este para. Acest ultim termen este folosit pentru vaca roşie ceremonială din Numeri 19. În Luca 17:7; Ioan 4:12, textul grec sugerează oi sau capre, nu „vite". Cuvântul ebr. miqneh (de ex. Geneza 13:2) înseamnă în principal avere sau posesiuni, şi de aici derivă sensul de vite, forma cea mai importantă de bogăţie în Orientul antic, cf. arab. m’al şi ebr. mela’ka. Termenul compus ‘anse miqneh indică păstori sau nomazi.

BIBLIOGRAFIE
W. Bauder, C. Brown, NIDNTT 1, p. 113-119; J. Gess, R. Tuande, Animals of Bible Lands, 1970.

R.A.S.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: