vin şi băuturi tari



VIN ŞI BĂUTURI TARI.

I. În Vechiul Testament

Dintre mai multe sinonime folosite în VT cele mai des folosite sunt yayin (tradus de obicei „vin") şi sekar (tradus de obicei „băutură tare"). Aceşti termeni sunt folosiţi adesea împreună, fie dacă scriitorul recomandă vinul şi băutura tare ca un lucru de dorit, fie că avertizează cu privire la pericolele lor. Un al treilea cuvânt, tiros, tradus uneori „vin nou" sau „vin dulce", a fost considerat adesea că ar fi un vin nefermentat şi, deci, neîmbătător, dar un exemplu cum este cel din Osea 4:11, împreună cu folosirea termenului în Talmud, arată clar că poate fi folosit într-un sens rău, la fel ca şi celelalte. În plus, este semnificativ faptul că termenul „vin" nu este folosit niciodată cu privire la sucul rezultat din strugurii care sunt storşi în pahar şi, probabil, folosiţi imediat (Geneza 40:11). Este semnificativ faptul că termenul „vin" nu este folosit niciodată cu privire la sucul rezultat.

Termenul „vin nou" nu indică un vin nefermentat deoarece, de fapt, procesul de fermentare începe foarte repede şi vinul nefermentat nu putea fi păstrat câteva luni după recoltat (Faptele Apostolilor 2:13). Dimpotrivă, termenul indică vinul făcut din primii stropi de suc, obţinut înainte de stoarcerea în teasc. Prin urmare, este deosebit de tare şi ar veni imediat în gând ca o explicaţie probabilă pentru ceea ce părea să fie o stare de ebrietate. Obiceiul modern din Palestina, la oamenii care au fost conservatori în ce priveşte sărbătorile religioase, sugerează de asemenea că vinul folosit era fermentat. Prin urmare, se poate spune că Biblia foloseşte mai multe sinonime fără a face o distincţie consecventă între ele.

După cum este firesc, într-o ţară cu o climă deosebit de potrivită pentru cultura viţei de vie, observăm că vinul era asociat adesea cu grâul şi împreună reprezintă abundenţa mâncării şi a darurilor bune pentru viaţă. Prin urmare, acestea pot fi promise ca semne ale binecuvântării lui Dumnezeu (Geneza 27:28) şi sunt primite de Dumnezeu atunci când sunt jertfite pe altar (Exod 29:40). Ca o problemă de disciplină, însă, uneori consumul de vin era interzis, cum este cazul atunci când un om începe slujirea preoţească (Levitic 10:9) sau în cazul unui *Nazireu, în timpul jurământului său (Numeri 6:3). Abstinenţa *Recabiţilor se încadrează într-o categorie diferită, deoarece a fost o încercare de a păstra felul de viaţă nomadă pe care au trăit-o în corturi şi refuzul lor de a bea vin nu se datorează pericolelor abuzului, ci faptului că vinul era asociat cu sădirea viilor, cu semănatul şi cu clădirea de case (Ieremia 35:7). Totuşi, nu lipsesc nicidecum dovezi că pericolele băuturilor tari erau clare pentru cei care au acceptat modul de viaţă agricol. Avertismentele din cartea Proverbelor sunt clare şi pe vremea lui Isaia chiar şi preoţii au căzut în cursa vinului.

Aceste două aspecte ale vinului - folosirea şi abuzul lui, beneficiile şi blestemul lui, acceptarea lui de către Dumnezeu şi urârea lui - se întrepătrund în ţesătura VT aşa încât vinul poate înveseli inima omului (Psalmul 104:15) sau poate face mintea lui să păcătuiască (Isaia 28:7), poate fi asociat cu veselia (Eclesiastul 10:19) sau cu mânia (Isaia 5:11), poate fi folosit pentru a dezgoli ruşinea lui Noe (Geneza 9:21) sau, în mâinile lui Melhisedec, pentru a-l onora pe Avraam (Geneza 14:18).

În folosirea metaforică pot fi observate aceleaşi caracteristici. Vinul poate reprezenta un lucru pe care l-a pregătit Dumnezeu Însuşi (Proverbe 9:5) şi pe care îl oferă la cei care-l primesc din mâna Lui (Isaia 55:1); pe de altă parte, însă, poate reprezenta influenţa îmbătătoare a supremaţiei babiloniene care aduce ruină (Ieremia 51:7).

II. În Noul Testament

În NT cuvântul obişnuit este cuvântul gr. oinos (cf. ebr. yayin). O singură dată întâlnim sikera, „băutură tare" (Luca 1:15), un cuvânt împrumutat din semitică (cf. ebr. sekar) şi o singură dată găsim gleukos, „vin nou" (Faptele Apostolilor 2:13). Acest ultim cuvânt înseamnă de fapt „vin dulce" - vinul anului în curs însă nu a fost produs, dar existau modalităţi de a păstra vinul dulce în tot timpul anului.

Referinţele din NT sunt mult mai puţine ca număr, dar încă o dată sunt deopotrivă de clare aspectele bune şi rele, iar multe lucruri pe care le-am observat în VT au echivalentul lor în NT. Ioan Botezătorul a trebuit să se abţină de la vin, având în vedere misiunea lui specială (Luca 1:15), dar aceasta nu înseamnă că vinul în sine este rău, deoarece Isus nu numai că participă la nunta din Cana, dar când vinul s-a terminat El l-a înmulţit din abundenţă, iar mai târziu faptul că a mâncat şi a băut cu vameşii şi cu păcătoşii a atras acuzaţia că este mâncăcios şi băutor de vin. Refuzul lui Isus de a bea vinul care i-a fost oferit pe cruce potrivit cu obiceiul iudaic (Marcu 15:23) nu a fost bazat pe o obiecţie faţă de vin în sine, ci hotărârii de a muri fără a avea mintea înceţoşată. Mai târziu El a acceptat vinul (oţetul) care era băutura obişnuită a lucrătorilor câmpului şi a soldaţilor din clasa de jos.

În mai multe împrejurări Isus a folosit vinul pentru a ilustra învăţătura Sa. Textul din Marcu 2:22 indică un obicei din vremea aceea de a pune vinul nou în burdufuri noi şi arată că nu este practic să procedezi altfel. Comentatorii au păreri diferite cu privire la interpretarea pildei. În timp ce vinul nou indică limpede vitalitatea şi lucrarea puternică a învăţăturii noi a lui Cristos, burdufurile rupte se pot referi la fel de bine la anumite forme convenţionale, la întregul sistem iudaic sau la inima omenească - toate acestea aveau nevoie să fie transformate potrivit cu cerinţele epocii noi care a sosit. Din nefericire, fariseii nu au vrut să accepte schimbările implicate şi s-au agăţat cu încăpăţânare de sistemul pe care s-a bazat viaţa lor (Luca 5:39).

În sens metaforic cuvântul „vin" este folosit în NT atât într-un sens bun cât şi într-unul rău. Sensul rău este întâlnit de câteva ori în Apocalipsa, unde locuitorii pământului sunt descrişi ca fiind îmbătaţi de curvia Babilonului (Apocalipsa 17:2), în timp ce Babilonul însuşi era beat de sângele lor (Apocalipsa 17:6). Pe de altă parte, Pavel îi îndeamnă pe cititorii săi să fie plini de Duh (Efeseni 5:18), în contrast cu îmbătarea cu vin. Desigur, există anumite similarităţi între aceste două stări, lucru care se poate să-l fi determinat pe Pavel să se exprime în felul acesta. Este cert că în ziua Rusaliilor au fost mulţi care au crezut că dovezile prezenţei Duhului nu sunt altceva decât rezultatul unei băuturi tari. Aceeaşi interpretare a fost dată în vechime faptului că Ana îşi mişca doar buzele atunci când s-a rugat în prezenţa lui Eli; un presupus păcat pe care Eli s-a grăbit să-l condamne la Ana, dar nu l-a condamnat la fiii săi (1 Samuel 1:14).

Timotei a fost îndemnat de Pavel să bea puţin vin datorită proprietăţilor medicinale ale vinului (1 Timotei 5:23; vezi folosirea vinului într-o formă diferită în pilda Samariteanului milostiv), dar în Epistolele pastorale există o recunoaştere a pericolelor grave ale excesului, iar cei care deţin funcţii de conducere în comunitatea creştină, atât bărbaţi cât şi femei, sunt avertizaţi în mod special cu privire la acest lucru care îi poate face nepotriviţi pentru lucrarea lor (1 Timotei 3:8; Tit 2:3). Abuzul este deosebit de nepotrivit în biserică, deoarece dacă este adevărat că beţia este un semn general de lipsă de direcţie în problemele spirituale şi o nesocotire a întoarcerii iminente a lui Cristos (Romani 13:13), cu cât mai mult trebuie condamnată beţia la Cina Domnului, unde indică nu numai un spirit de indiferenţă totală faţă de Dumnezeu ci şi o desconsiderare completă a celor care participă împreună la părtăşia creştină (1 Corinteni 11:21).

În rezumat, se poate spune că deşi vinul nu este condamnat ca fiind lipsit de utilitate, vinul aduce pentru oamenii păcătoşi pericolul de a-şi pierde controlul, aşa încât şi cei care se consideră tari ar fi mai înţelept să de abţină - dacă nu pentru binele lor, pentru binele fraţilor mai slabi (Romani 14:21). Dacă se aduce argumentul că există multe alte lucruri de care se poate face abuz, în afară de vin, se poate spune de asemenea că vinul s-a dovedit atât de frecvent că este periculos încât Pavel îl menţionează atunci când stabileşte un principiu general. Faptul că acest principiu are aplicabilitate în contextul vieţii moderne nu este contestat de cei care iau în serios responsabilitatea lor creştină.

BIBLIOGRAFIE
C. Seltman, Wine in the Ancient World, 1957; J. P. Free, Archaeology and Bible History, 1950, Anexa II, p., 351 ş.urm.; „Wine" în TWBR; „Food" în HDB, 2, p. 32; C. Brown, NIDNTT 3, p. 918-923.

F.S.F.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: