vedenie



VEDENIE. Linia de demarcaţie între vedenie şi vis sau transă este greu de determinat, dacă nu chiar imposibil. Lucrul acesta este reflectat în terminologia biblică pentru „vedenie".

Cuvântul ebr. hazon derivă de la o rădăcină folosită pentru a descrie o vedenie avută de un văzător aflat într-o stare extatică (Isaia 1:1; Ezechiel 12:27); cuvântul mar’a, de la rădăcina cuvântului obişnuit „a vedea", înseamnă vedenie ca mijloc al revelaţiei (Numeri 12:6; 1 Samuel 3:15). NT foloseşte două cuvinte în acest sens: horama (Faptele Apostolilor 9:10, 12; 10:3, 17, 19) şi optasia (Luca 1:22; Faptele Apostolilor 26:19; 2 Corinteni 12:1). Ele înseamnă „arătare" sau „vedenie".

Se pare că aici accentul este pus pe natura extatică a experienţei şi pe caracterul revelator al cunoaşterii care a fost dată prorocilor şi văzătorilor biblici. Experienţa indică o conştiinţă specială a prezenţei lui Dumnezeu pe care au avut-o oamenii sfinţi (de ex. Ieremia 1:11; Daniel 2:19; Faptele Apostolilor 9:10; 16:9) şi dorinţa lui Dumnezeu de a Se revela pe Sine oamenilor (Psalmul 89:19; Faptele Apostolilor 10:3).

Împrejurările în care vedeniile revelatoare au venit la văzătorii din Biblie sunt diferite. Ele au venit în timp ce oamenii vegheau (Daniel 10:7; Faptele Apostolilor 9:7), în timpul zilei (Faptele Apostolilor 10:3) sau în timpul nopţii (Geneza 46:2). Dar vedeniile au avut legături strânse cu visele (Numeri 12:6; Iov 4:13).

În VT cei care au avut vedenii revelatoare au fost profeţi, unii care „au scris" (Isaia 1:1; Obadia 1; Naum 1:1), alţii care „nu au scris" (2 Samuel 7:17; 1 Împăraţi 22:17-19; 2 Cronici 9:29). Exemplele cele mai remarcabile sunt Ezechiel şi Daniel.

În NT Luca manifestă cel mai mare interes faţă de vedenii. El relatează, de ex. vedeniile lui Zaharia (Luca 1:22), Anania (Faptele Apostolilor 9:10), Corneliu (10:3), Petru (10:10 ş.urm.) şi Pavel (18:9), deşi Pavel a tratat vedeniile cu multă rezervă şi reţinere (2 Corinteni 12:1 ş.urm.). Gruparea cea mai remarcabilă de vedenii din NT este aceea din cartea *Apocalipsei.

Vedeniile biblice s-au ocupat atât cu situaţii prezente (Geneza 15:1 ş.urm.; Faptele Apostolilor 12:7) cât şi cu „evenimentul divin îndepărtat" al Împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum mărturisesc scrierile lui Isaia, Daniel şi Ioan. În acest context, pasajele din 1 Samuel 3:1; Proverbe 29:18 sunt deosebit de relevante.

BIBLIOGRAFIE
J. M. Lower, „Vision", ZPEB, 5, p. 889; R. Schnackenburg, „Vision of God", EBT, 3, p. 947-952; K. Dahn, NIDNTT 3, p. 511-518.

J.G.S.S.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: