vânturătoare



VÂNTURĂTOARE . (Ebr. mizreh, „vânturătoare"; ebr. zara, „a împrăştia", „a vântura"; gr. ptyon, „vânturătoare"). O furcă lungă de lemn folosită de treierători pentru a arunca grâul în sus astfel încât pleava să fie vânturată (de ex. Isaia 30:24; Ieremia 15:7), metodă care mai poate fi întâlnită în unele zone îndepărtate din Orientul Mijlociu. Ioan Botezătorul a folosit o figură de stil uşor de înţeles când L-a descris pe Cristos ca marele Vânturător care va separa ce este rău de ceea ce este bun (Matei 3:12; Luca 3:17). (*AGRICULTURĂ.)

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: