Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

vânt


VÂNT. (Ebr. ruah).

1. Evreii credeau că climatul este influenţat de cele patru vânturi din cele patru colţuri ale pământului (Ieremia 49:36; Daniel 7:2; Apocalipsa 7:1). Vântul poate fi o sursă de binecuvântare sau de blestem, în funcţie de sursa lui. Puterea lui extraordinară sugerează că vântul este suflarea lui Dumnezeu (Isaia 40:7), controlat de El (Psalmul 107:25; Proverbe 30:4; Marcu 4:41), creat de El (Amos 4:13) şi folosit în mod creator pentru scopurile Lui (Geneza 1:2; Ezechiel 37:9).

2. Întrucât în limba ebraică este imposibil să fie date nume compuse vântului, cele patru puncte cardinale sunt folosite pentru a descrie alte direcţii (Ezechiel 37:9; Daniel 8:8; Zaharia 2:6; Matei 24:31; Apocalipsa 7:1).

a. Vântul de N (ruah sapon) este asociat cu frigul, iar vântul de NE împrăştie ploaia (Iov 37:9, 22; Proverbe 25:23).

b. Vântul de S (ruah darom) are efecte variabile, fie furtunoase (Isaia 21:1; Zaharia 9:14), fie blânde (Faptele Apostolilor 27:13). Sirocco, asociat de obicei cu vântul de S, este deosebit de fierbinte şi arid, un vânt katabatic care se coboară din podişul Sinai şi din Arabia (Iov 37:16-17; Ieremia 4:11; Osea 12:1; Luca 12:55). Dar efectele katabatice pot fi cauzate oriunde există o schimbare brusca a direcţiei, astfel încât efectele pot fi descrise ca vânturi de E (Isaia 27:8; Ezechiel 17:10; Osea 13:15; Iona 4:6). El distruge iarba şi toată vegetaţia se usucă (Psalmul 103:16; Isaia 40:6-8; Iacov 1:11).

c. Vântul de E (ruah qadim) este descris de asemenea ca un vânt uscat dinspre pustie (Iov 1:19; Ieremia 4:11; 13:24), bătând puternic şi în rafale (Exod 14:21; Iov 27:21; 38:24; Ieremia 18:17), cu călduri dogoritoare (Amos 4:9; Osea 13:15) care afectează vegetaţia (Geneza 41:6, 23, 27; Ezechiel 17:10; 19:12).


d.
Vântul de V (ruah yam ) este descris în limba arabă ca „tatăl ploii" (1 Împăraţi 18:44-45; Luca 12:54). Trebuie făcută distincţie între briza marină din timpul zilei, care era o caracteristică a coastei marine în timpul verii, scăzând temperaturile ridicate; vânturile dinspre V care bat cu putere în timpul iernii, expunând corăbiile ancorate la hula de NV. Vântul simbolizează nimicnicia (Isaia 41:29) şi caracterul trecător al omului (Psalmul 78:39) şi este folosit de asemenea cu privire la Duhul lui Dumnezeu (Ioan 3:8; Faptele Apostolilor 2:2; *DUHUL SFÂNT).

e. Eurachilo, un nume hibrid format din gr. euros, „vânt de răsărit" şi lat. aquilo, „vânt de nord", şi probabil un termen nautic; este numele dat vântului de furtună descris cu prilejul naufragiului lui Pavel (Faptele Apostolilor 27:14). J. Smith a adus argumente puternice pentru a arăta că vântul este „din nord-est" şi ca naufragiul a avut loc, de fapt, în apropiere de coasta insulei *Malta. Recent A. Acworth a argumentat că naufragiul a avut loc în apropiere de Milet în Marea Adriatică şi că vântul era un vând de sud-est. Acest argument a fost contrazis în mod convingător de C. J. Hemer, care reafirmă localizarea în apropiere de Malta. Marinarii maltezi folosesc termenul „gregale" pentru a descrie vânturile violente, însorite de furtuni maritime în timpul iernii, asociate cu depresiuni atmosferice deasupra Libiei sau a Golfului Gabes. O corabie romană mică, prinsă într-o asemenea furtună după ce a trecut pe lângă Sicilia, ar fi fost bucuroasă să vadă insulele Malteze, căci de acolo mai erau vreo 320 de km pe mare până la un port tunisian unde puteau fi în siguranţă.

BIBLIOGRAFIE
J. Smith, Voyage and Shipwreck of St. Paul, 1880, p. 287-291; vezi de asemenea A. Acworth, „Where was St. Paul shipwrecked? A reexamination of the evidence", JTS, s.n. 24, 1973, p. 190-192; C. J. Hemer, „Euraquilo and Melita", JTS,.v. 26, 1975, p. 100-111.

J.M.H.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: