vameş



VAMEŞ. Cuvântul gr. telones înseamnă colector de impozite sau vămi pentru romani, angajat de mai marele vameşilor. Încă în anul 212 î.Cr. exista în Roma o clasă de oameni (ordo publicanorum, Livius 25.3. 8-19) care preluau de la stat diferite contracte. Ei erau asociaţi şi sprijiniţi de ordinul ecvestru; mai târziu au ajuns să fie activi într-o serie de provincii (Cicero, în Verrem, 2. 3. 11, 27-28), unde se ocupau cu strângerea zeciuielilor şi a diferitelor impozite indirecte. Sistemul era deschis pentru abuzuri şi se pare că publicani au avut încă de la început o tendinţă spre jecmănire şi delapidare, astfel încât, deşi abuzurile cele mai grosolane au fost frânate de guvern şi uneori erau daţi în judecată, ei au avut o reputaţie proastă. Cicero a considerat că o ocupaţie cum este cea de vameş este vulgară, din cauza urii pe care o atrage de Officiis, 1, 42 § 150), iar Livius redă opinia, exprimată în 167 î.Cr., că acolo unde există un publicanus aliaţii nu au libertate (45. 18. 3-4). Mai marii vameşilor erau adesea străini de provinciile în care colectau impozitele, dar nu exista nici o prevedere care să-i împiedice pe băştinaşi să ocupe această funcţie şi ei puteau folosi angajaţi localnici. (Expresia architelones din Luca 19:2 pare să sugereze că Zacheu era mai marele vameşilor din toată regiunea Ierihonului şi avea alţi angajaţi - SB, 2, p. 249.) Vameşii erau de obicei localnici, deoarece trebuia să-i cunoască pe oamenii din locurile acelea şi obiceiurile lor pentru a evita să fie înşelaţi. Practicile lor de jecmănire (cf. ceea ce este de fapt o recunoaştere în cuvintele lui Zacheu, Luca 19:8; vezi şi starea sugerată de sfatul dat de Ioan Botezătorul, Luca 3:13) au făcut să fie o clasă foarte dispreţuită şi urâtă, aşa încât Domnul Isus S-a putut referi la ei ca simbolizând o atitudine egoistă (Matei 5:46). Pentru evreii stricţi, însă, această atitudine firească de ură era amplificată şi alterată de consideraţiile relegioase potrivit cărora telones erau consideraţi necuraţi din punct de vedere ceremonial, datorită contactului lor neîncetat cu ne-evreii şi datorită necesităţii ca ei să lucreze în Sabat. Această necurăţie, cât şi învăţătura dată de rabini elevilor lor că nu le este permis să mănânce împreună cu asemenea persoane, explică atitudinea indicată de expresiile vameşii şi păcătoşii (Matei 9:10 ş.urm.; 11:19; Marcu 2:15 ş.urm.; Luca 5:30; 7:34; 15:1) şi vameşii şi curvele (Matei 21:31), şi întrebările din Matei 9:10 ş.urm.; 11:19; Marcu 2:15 ş.urm.; Luca 5:29 ş.urm. (cf. SB, 1, p. 498 ş.urm.) şi indică intenţia poruncii din Matei 18:17. Aceasta dă mai multă forţă condamnării marilor preoţi şi bătrânilor în Matei 21:3 Ib, afirmaţiei din Matei 11:19; Luca 7:34 şi întâmplării cu fariseul şi vameşul, Luca 18:10 ş.urm.

BIBLIOGRAFIE
Arndt; OCD, s.v., decumae, portoria, publicani, vectigalia; E. Schürer, HJP, 1, 1973, p. 372 ş.urm.; SB, 1, p. 377 ş.urm., 498 ş.urm., 770 ş.urm.; 2, p. 249; N. Hillyer, NIDNTT 3, p. 755-759.

J.H.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: