Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Urim şi Tumim


URIM ŞI TUMIM. În asociere cu slujba de mare preot, Dumnezeu a conceput un mod de a da călăuzire poporului Său (Deuteronom 33:8, 10) şi în special liderilor poporului (Numeri 27:21, vezi mai jos). Totuşi, nu ni se explică aproape nimic cu privire la acest mod de călăuzire. Cuvintele Urim şi Tumim nu au fost explicate satisfăcător din punct de vedere etimologic şi nu este scris nimic despre tehnica prin care era dată călăuzirea. Un alt mister este dispariţia acestor Urim şi Tumim din viaţa naţională la începutul monarhiei (de ex. 1 Samuel 23:6) şi este întrevăzută renaşterea folosirii în Ezra 2:63 şi Neemia 7:65.

Trei pasaje prezintă un interes deosebit. Abiatar a venit la David (1 Samuel 23:6) cu „efodul". Este logic să presupunem că acesta a fost efodul de mare preot, nu efodul preoţesc obişnuit (1 Samuel 22:18), pentru că altfel nu ar avea sens menţionarea lui. Dacă avem în vedere restul întâmplării putem presupune că aici „efodul" este un termen cuprinzător pentru toată îmbrăcămintea marelui preot: efodul-pieptar-Urim (cf. Exod 28:28-30; vezi 1 Samuel 14:18, unde „chivot" (în LXX „efod") pare să includă de asemenea echipamentul oracular al marelui preot). David (1 Samuel 23:9-12) pune întrebări directe şi obţine răspunsuri afirmative. De fapt, nu întâlnim nici un caz în care răspunsurile să fie negative. Al doilea pasaj este 1 Samuel 14 şi prezintă similarităţi: vezi 14:3, 41 şi 23:6, 9; observaţi titlul identic din 14:41; 23:10 (o formulă obişnuită?). Potrivit TM, Saul cere: „Dă lucruri perfecte" (tamim, înrudit probabil cu Tumim). VSR acceptă reconstituirea textului de aici pe baza LXX şi citim: „Dacă vina este a mea sau a lui Ionatan... dă Urim... dacă vina este a poporului Tău... dă Tumim". Al treilea pasaj arată că Urim şi Tumim nu putea fi forţat să dea un răspuns: 1 Samuel 28:6; cf. 14:36-37.

Este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil să oferim o sugestie coerentă pe baza acestor dovezi. H. H. Rowley speculează că Urim (înrudit cu ’arar, „a blestema") dă răspunsul negativ iar Tumim (înrudit cu tamam, „a fi perfect") dă răspunsul afirmativ. Pe baza presupunerii că Urim şi Tumim erau două obiecte plate, fiecare cu o faţă „da" şi una „nu", care erau aruncate într-o pungă (cf. Proverbe 16:33); răspunsurile posibile erau „da" (doi Tumim) şi „nu" (doi Urim), sau „nici un răspuns" (un Urim şi un Tumim). Lucrul acesta este interesant şi plauzibil, dar, desigur, trebuie să se bazeze în parte pe o reconstituire din 1 Samuel 14:41 şi să ignore lipsa răspunsurilor negative.

BIBLIOGRAFIE
H. H. Rowley, The Faith of Israel, 1956, p. 28 ş.urm.; VT 12, 1962, p. 164 ş.urm.; Josephus, Ant. 3. 214-218; S. R. Driver, Notes on the Hebrew Text of the Books of Samuel, 1913, p. 117; J. Mauchline, I and II Samuel, 1971.

J.A.M.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: