urâciunea pustiirii
URÂCIUNEA PUSTIIRII. Expresia (ebr.
siqqus ssomem) apare pentru prima dată în Daniel 12:11, cu variante în
Daniel 9:27 şi 11:31. siqqus = un obiect ofensator, datorită necurăţiei,
apoi un idol care aduce o ofensă lui Dumnezeu; siqqus somem probabil că
reprezintă un echivalent insultător pentru Baal samem, „domnul
cerurilor": „domnul" este un simplu „idol" şi el nu este al
„cerurilor" samem, ci el „pustieşte" (somem). Numele
pare să aibă în vedere acţiunea lui Antioh IV care a pus pe altarul din Templul
de la Ierusalim un altar idolatru mic, descris în 1 Macabei 1:54 ş.urm. ca
„urâciunea pustiirii" (gr. bdelygma eremoseos). Potrivit tradiţiei
evreieşti, pe altar a fost şi o statuie - aproape sigur o statuie a lui Zeus,
domnul cerurilor, sculptat în asemănarea împăratului. Acest sacrilegiu a creat
„pustiire", adică, nu distrugere, ci oroarea pustiirii (sau poate faptul
că Templul a fost „pustiit", golit de Dumnezeu şi de adevăraţii
închinători). În Marcu 13:14; Matei 24:15 s-ar putea să se facă o referire la
un sacrilegiu înrudit; este un semn al distrugerii iminente a Templului (nu
distrugerea în sine). Sacrilegiul a fost interpretat ca o arătare a lui
Anticrist (cf. 2 Tesaloniceni 2:3 ş.urm., şi trebuie observat că în Marcu este
folosit verbul „stând" referindu-se, la genul masculin), sau ca
sacrilegiul comis de armata romană (cf. Luca 21:20). Poate fi făcută legătura
cu stindardele romanilor, care aveau ataşate imagini ale împăratului pentru a
fi venerate; aducerea acestora în incinta Temlpului (garnizoana romană era
învecinată cu Templul) ar fi fost un „sacrilegiu care creează pustiire, ducând
la război şi la distrugerea Templului şi a cetăţii". Versiunea lui Luca
este interpretată cel mai bine ca o traducere pentru cititorii ne-evrei, pentru
care expresia biblică ar fi fost de neînţeles.
BIBLIOGRAFIE
G. Kittel, TDNT 2, p. 660; G. R. Beasley-Murray, A
Commemary on Mark 13, 1957, p. 54-72; W. G. Kümmel, Prophecy and
Fulfilment, 1957, p. 95-103; A. L. Moore, The Parousia in the New
Testament, 1966; L. Hartmann, Prophecy Interpreted, 1966; C. H.
Dodd, More New Testament Studies, 1968; R. T. France, Jesus and the
Old Testament, 1971.
G.R.B.-M
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu