umbră



UMBRĂ. (Ebr. sel, „umbră", „umbrar", „apărare"; gr. skia, „umbrar", „umbră"; amândouă cuvintele au forme derivate). Urma lăsată de orice corp solid interpus între soare sau o sursă de lumină şi un alt corp. După cum umbra se schimbă în permanenţă până când în cele din urmă, probabil brusc, încetează să existe, tot aşa sunt zilele noastre trecătoare şi moartea noastră subită (1 Cronici 29:15; Iov 14:2; 17:7). Întunericul şi întunecimea sunt asociate cu umbrele şi astfel cu „umbra morţii" (Iov 3:5; 16:16; 24:17; Psalmul 23:4), deşi această interpretare obişnuită a termenului ebr. salmut este inexactă şi ar trebui redată „întuneric profund".

După cum un om poate găsi la umbră o uşurare binevenită după căldura dogoritoare (cf. Iona 4:5-6), tot aşa stăpânirea şi adăpostul Celui Atotputernic sunt numite „umbră" (Plângerile 4:20; Ezechiel 31:6; Psalmul 91:1; Isaia 25:4; cf. Cântarea Cântărilor 2:3). Vremea aşteptată de slujitor când încetează munca este numită „umbră" (Iov 7:2). În contrast cu semnele apropierii nenorocirii şi dezastrului, „umbra înserării" (Ieremia 6:4), ziua gloriei veşnice este atunci când „umbrele fug" (Cântarea Cântărilor 2:17).

Ceremoniile antice sunt numite „umbra lucrurilor viitoare" (Evrei 10:1; cf. Coloseni 2:17). Caracterul neschimbător al lui Dumnezeu este prezentat în contrast cu „jocul umbrelor trecătoare" (Iacov 1:17, NEB). În Evrei 9:5 termenul „umbrire" derivă de la kataskiazo „a (cauza o) umbri" sau „a umbri pe deplin" (cf. ebr. salal).

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: