Trupul lui Cristos



TRUPUL LUI CRISTOS.

Această expresie este folosită în trei sensuri în NT.

1. Trupul uman al lui Isus Cristos, în legătură cu care scriitorii NT insistă - în faţa docetismului - că a fost real (tăgăduirea faptului că Isus Cristos a venit în trup este „de la anticrist", 1 Ioan 4:2-3). Realitatea trupului lui Cristos este dovada umanităţii Sale reale. Faptul că Fiul a trebuit să ia trup omenesc este un fapt esenţial pentru mântuire (cf. Evrei 2:14 ş.urm.) şi în mod special pentru ispăşire (Evrei 10:20). Transformarea (nu abandonarea) trupului la înviere este o garanţie şi un prototip pentru învierea trupului credincioşilor (1 Corinteni 15; Filipeni 3:21).

2. Pâinea de la Cina Domului despre care Cristos a rostit cuvintele: „Acesta este trupul Meu" (Matei 26; Marcu 14; Luca 22; 1 Corinteni 11; cf. 1 Corinteni 10:16). Aceste cuvinte au fost interpretate în cursul istoriei ca însemnând „Aceasta reprezintă jertfa Mea", sau „Acesta sunt Eu". Interpretarea trebuie făcută ţinând seama de referirea la persoana lui Cristos, la jertfa Lui şi la biserică, în această ordine.

3. Expresia „Trupul lui Cristos" este folosită de Pavel în 1 Corinteni 10:16; 12:27 ca o descriere a unui grup de credincioşi - vezi, „un singur trup în Cristos" (Romani 12:5) şi „trup" în versetele care se referă la o biserică locală sau la biserica universală, de ex. 1 Corinteni 10:17; 12:12; Efeseni 1:23 (vezi însă C. F. Q. Moule, Colossians, p. 168); 2:16; 4:4,12, 16; 5:23; Coloseni 1:18, 24; 2:19; 3:15. Ar trebui să observăm că expresia este „trupul lui Cristos" şi nu „creştinii", şi expresia are o semnificaţie vizibilă, congregaţională, precum şi una escatologică. În Romani şi 1 Corinteni defineşte unitatea care există între membrii fiecărei adunări locale; în Coloseni şi Efeseni este avută în vedere întreaga biserică, avându-L pe Cristos ca şi Cap al ei.

Originea ideii lui Pavel a fost căutată în ideea VT că, după cum fiecare parte îşi primeşte funcţia de la întregul organism, tot aşa întregul organism este slăbit atunci când una dintre părţi nu-şi îndeplineşte rolul; existentă de asemenea în idei greceşti stoice; sau, mai probabil, prin Faptele Apostolilor 9, exprimă convingerea că Isus Cristos este identificat în totalitate cu toţi creştinii.

Problema exegetică este să stabilim doza de metaforă din această expresie. Dacă o luăm în sens literal, biserica este privită ca o prelungire a întrupării. Pe de altă parte, folosirea variată a expresiei de către Pavel, şi probabil în cadrul VT pe de altă parte, sugerează că este o metaforă care-i învaţă pe membrii bisericii că existenţa şi unitatea lor depinde de Cristos şi că fiecare membru are puterea să promoveze sau să pună în pericol unitatea.

BIBLIOGRAFIE
Arndt; J. A. T. Robinson, The Body, 1952; E. Best, One Body in Christ, 1955; E. Schweizer, TDNT 7, p. 1067-1094; H. G. Schutz, S. Wibbing, J. A. Motyer, în NIDNTT 1, p. 229-242.

M.R.W.F.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: