Toma



TOMA. Unul dintre cei doisprezece apostoli. În listele celor Doisprezece care sunt aranjate în trei grupuri de câte patru, Toma apare în grupul al doilea (Matei 10:2-4; Marcu 3:16-19; Luca 6:14-16; Faptele Apostolilor 1:13). El este asociat cu Matei în Matei 10:3 şi cu Filip în Faptele Apostolilor 1:13. Numele derivă de la aram. te’oma’ care înseamnă „geamăn"; Ioan foloseşte de trei ori versiunea gr. a numelui, „Didimus" (1 1:16; 20:24; 21:2). Nu se ştie sigur cine a fost fratele lui geamăn. Unele tradiţii (siriacă şi egipteană) sugerează că numele lui personal a fost Iuda.

Numai în Evanghelia a patra există referiri personale la Toma. El a fost gata să meargă cu Isus la mormântul lui Lazăr şi chiar să fie ucis de mâinile iudeilor (Ioan 11:16). El a mărturisit că nu poate înţelege unde se duce Isus atunci când i-a avertizat pe Cei Doisprezece despre plecarea lui iminentă (Ioan 14:5). Cel mai important incident pentru care este amintit şi pentru care a fost numit „Toma îndoielnicul" vers. rom.: „necredinciosul", n.ed.) este incidentul cu necredinţa lui despre învierea Domnului. El a lipsit atunci când Cristos S-a arătat celorlalţi apostoli (Ioan 20:24) şi a spus că avea nevoie de dovezi vizibile şi palpabile despre înviere (20:25). O săptămână mai târziu Cristos li S-a arătat din nou celor Unsprezece şi i-a oferit lui Toma prilejul să testeze realitatea trupului Său.

Mărturisirea de credinţă a lui Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu" (20:28) marchează punctul culminant al Evangheliei a Patra; binecuvântarea este promisă celor care vin la credinţă fără să vadă.

R.E.N.

Torsul şi ţesutul

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: