toiag



TOIAG. Un cuvânt care are mai multe înţelesuri.

1. Nuia (Geneza 30:37; Ieremia 1:11).

2. Toiag de sprijin pentru călători (Geneza 32:10; Marcu 6:8), păstori (Exod 4:2; Psalmul 23:4), bătrâni (Zaharia 8:4; Evrei 11:21) şi nobili (Geneza 38:18); folosit în sens figurativ în 2 Împăraţi 18:21; Isaia 3:1; Ezechiel 29:6. Trecerea pe sub toiag era modul în care păstorul număra oile (Levitic 27:32; Ezechiel 20:37).

3. Un instrument de pedeapsă (passim; 1 Corinteni 4:21).

4. O măciucă purtată de soldaţi (1 Samuel 14:27; 2 Samuel 23:21) şi păstori (1 Samuel 17:40; cf. Psalmul 23:4, unde toiagul şi nuiaua sunt folosite în sens figurativ cu referire la protecţia şi călăuzirea divină; cf. Mica 7:14).

5. Un simbol al autoritarii umane (Judecători 5:14), de ex. sceptru (Geneza 49:10; Ieremia 48:17), şi divine, cum a fost toiagul lui Moise (Exod 4:20) şi Aaron care a confirmat preoţia levitică (Numeri 17; Evrei 9:4).

6. Un stâlp pe care erau atârnate pâini de forma unui inel. Mâncarea lor este un simbol al foametei (Levitic 26:26; Psalmul 105:16; Ezechiel 4:16; 5:16; 14:13). Pe de altă parte, se poate ca să fi fost doar un simbol al pâinii care întreţine viaţa.

7. Nuiaua sau toiagul unui vrăjitor (Exod 7:12; Osea 4:12).

8. Un băţ pentru treierat (Isaia 28:27).

9. Prăjină de măsurat (Apocalipsa 11:1; 21:15 ş.urm.; cf. Ezechiel 40:3).

În Ezechiel 7:10 probabil TM hammatteh, „toiag", a fost revocalizat corect hammutteh, „nedreptate".

BIBLIOGRAFIE
BDB; Arndt, s.v.; L. Koehler, Lexicon in Veteris Testamenti Libros, 1953.

L.C.A.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: