toiag de cârmuire



TOIAG DE CÂRMUIRE. (Ebr. sebet, sarebit; gr. rhabdos). Un *toiag, adeseori bogat ornamentat, purtat ca simbol al suveranităţii sau autorităţii personale, de obicei de către împăraţi; acelaşi cuvânt este folosit şi pentru toiagul altor demnitari (Geneza 38:18; Levitic 27:32; Psalmul 23:4; Mica 7:14; Isaia 28:27). Termenul sarebit (akkad. sabittu) este folosit numai pentru sceptrul domnitorilor persani (Estera 4:11; 5:2; 8:4).

Termenul sebet este folosit pentru sceptrul domnitorilor Egiptului (Zaharia 10:11), statului aramaic al lui Bit Adini (Amos 1:5), Aşcalonului (Amos 1:8), Babilonului (Isaia 14:5) şi pentru sceptrul domnitorilor Israelului (Ezechiel 19:11, 14).

În Geneza 49:10 şi Numeri 24:17 termenul se referă la domnitorii viitori ai Israelului. Arabele pasaje au ajuns să aibă semnificaţie mesianică. Acelaşi cuvânt apare în Psalmul 45:6, un verset care a fost folosit în NT pentru a-L descrie pe Cristos ca Fiul (Evrei 1:8), al cărui sceptru, sau toiag de domnie este un sceptru de neprihănire.

Trestia pusă în mâna Domnului nostru (Matei 27:29) a fost un semn al suveranităţii folosit în bătaie de joc.

J.A.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: