Tobia
TOBIA.
1. Unul dintre principalii oponenţi
ai lui *Neemia, Tobia este descris de el ca şi „slujitorul amonit" (Neemia
2:10). Este posibil ca „Slujitorul" să fie un titlu onorabil pentru un
înalt demnitar persan; „amonit" s-ar putea referi la originea lui, deşi se
pare că el era cel puţin pe jumătate evreu, întrucât numele lui înseamnă „Iahve
este bun", iar fiul său se numea Iohanan („Iahve este milostiv";
Neemia 6:18), şi a avut mulţi prieteni importanţi printre evrei (6:18 ş.urm.;
13:4 ş.urm.). Unii au considerat că el a fost guvernatorul persan al provinciei
Amon sau chiar guvernatorul Ierusalimului până la sosirea lui Neemia (cf.
Neemia 5:15), dar asocierea lui cu Sanbalat, guvernatorul Samariei (4:7; 6:1)
sugerează că el a fost adjunctul lui Sanbalat. Nu se ştie precis dacă Tobia a
avut vreo legătură cu familia renumită a Tobiazilor, care în sec. al 3-lea
î.Cr. au domnit peste o mare parte a ţinutului Amon, din fortăreaţa lor din
’Araq el-Amir, la 20 km NV de Hesbon, şi a fost una dintre cele mai influente
familii pro-greceşti din Ierusalim (Josephus, Ant. 12. 160-236). Inscripţia de
la ’Araq el-Amir menţionează un Tobia despre care se crede că a trăit în sec. al
2-lea î.Cr.
2. Numele unui clan care nu a putut
să-şi dovedească originea israelită autentică pe vremea întoarcerii din exil în
secolul al 6-lea (Ezra 2:60; Neemia 7:62; 1 Ezdra 5:37). *Tobia din Zaharia
6:10,14, un nobil de frunte din Ierusalim, cca. 520 î.Cr. se poate să fi făcut
parte din familia Tobia.
BIBLIOGRAFIE
B. Mazar, IEJ 7, 1957, p. 137-145, 229-238; C. C.
McCrown, BA 20, 1957, p. 63-76; P. W. Lapp, BASOR 171, 1963, p. 8-39.
D.J.A.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu