Tit



TIT. Deşi nu este menţionat în Faptele Apostolilor, Tit a fost unul dintre însoţitorii lui Pavel în care el şi-a pus multă încredere. Aflăm pentru prima dată despre Tit cu prilejul unei controverse despre convertiţii ne-evrei, când Tit l-a însoţit pe Pavel şi Barnaba la Ierusalim (Galateni 2:1). Tit a constituit un caz care să testeze poziţia lui Pavel, întrucât Tit era dintre Neamuri, dar se pare că nu a fost obligat să fie circumcis (Galateni 2:3). Probabil că Tit l-a însoţit pe Pavel în călătoriile ulterioare ale sale, dar nu avem informaţii cu privire la activitatea lui până timpul crizei din Corint. Este evident că el a acţionat ca reprezentant al lui Pavel la Corint în anul care a precedat scrierea Epistolei a 2-a către Corint (cf. 8:16), având misiunea specială de a organiza strângerea de ajutoare acolo. Misiunea nu a fost încheiată, deoarece Tit este îndemnat mai târziu de Pavel să se întoarcă la Corint şi să se îngrijească de încheierea misiunii (2 Corinteni 8:6).

O misiune mai delicată a fost potolirea situaţiei plină de tensiune dintre Pavel şi corinteni, o misiune care a necesitat în mod clar un om cu mult tact şi cu tărie de caracter. Se pare că el a avut o personalitate mai puternică decât Timotei (cf. 1 Corinteni 16:10; 2 Corinteni 7:15) şi a avut calităţi de administrator. O comparaţie dintre 2 Corinteni 2 şi 7 sugerează că el a dus o epistolă de la Pavel către corinteni şi această epistolă s-a pierdut mai târziu („epistolă aspră"); în această epistolă apostolul i-a mustrat cu durere în inimă pentru atitudinea lor de mândrie. În cele din urmă Tit i s-a alăturat din nou lui Pavel în Macedonia (2 Corinteni 7:6) aducând veşti bune, iar ca urmare Pavel a scris 2 Corinteni şi epistola a fost dusă de Tit (2 Corinteni 8:16 ş.urm.), care se pare că avea o afecţiune deosebită şi o preocupare serioasă pentru corinteni. El este descris de apostol ca şi „părtaşul şi tovarăşul meu de lucru" (8:23), care nu s-a gândit să profite de cei care i-au fost daţi în grijă (12:18).

Din epistola care îi este adresată putem deduce că Tit l-a însoţit pe Pavel în Creta, după eliberarea lui Pavel din închisoarea din Roma şi Tit a fost lăsat în Creta ca să ajute la consolidarea lucrării (Tit 1:5 ş.urm.). Epistola îl îndeamnă să folosească autoritatea sa pentru a înfiinţa o lucrare bună, pentru a înfrunta opoziţia şi pentru a-i învăţa pe oameni doctrina sănătoasă. El a fost chemat să i se alăture din nou lui Pavel la Nicopolis, după ce a fost înlocuit de Artemas şi Tihic (Tit 3:12); se poate ca Tit să fi fost însărcinat la Nicopolis cu o misiune de evanghelizare în Dalmaţia, misiunea în care era angajat Pavel atunci când a scris 2 Timotei (2 Timotei 4:10). Tradiţia de mai târziu, însă, presupune că el s-a întors în Creta şi afirmă că el a fost episcop în Creta până la bătrâneţe (Eusebiu, EH 3. 4. 6). Cu privire la posibilitatea ca el să fi fost fratele lui Luca (fapt care ar putea explica absenţa numelui lui în Faptele Apostolilor), vezi W. M. Ramsay, SPT, p. 390.

D.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: