Timotei



TIMOTEI. Un fiu rezultat dintr-o căsătorie mixtă; mama lui, care evident că l-a învăţat Scripturile, a fost evreică şi tatăl lui a fost grec (Faptele Apostolilor 16: l; 2 Timotei 1:5). El a fost născut în Listra (Faptele Apostolilor 16:1) şi era foarte apreciat de fraţii săi creştini din Listra şi din Iconia (Faptele Apostolilor 16:2). Nu ni se spune exact când a devenit creştin, dar este logic să presupunem că s-a convertit în timpul primei călătorii misionare a lui Pavel, care a inclus Listra în itinerarul ei, şi cu ocazia aceea el a fost martor la suferinţele lui Pavel (2 Timotei 3:11). Nu se ştie cert când a devenit creştină mama lui Timotei, Eunice, poate înaintea lui Timotei; dar este cert că lucrul acesta s-a petrecut înainte de a doua călătorie misionară a lui Pavel.

Apostolul a fost atras cu putere spre tânărul acesta şi, deşi îl înlocuise doar recent pe Barnaba cu Sila, ca şi tovarăş de călătorie, l-a luat şi pe Timotei în grupul său, poate ca un înlocuitor al lui Ioan Marcu pe care a refuzat să-l mai ia cu sine (Faptele Apostolilor 15:36 ş.urm.). Această alegere pare să fi avut şi alte cauze, deoarece mai târziu Pavel se referă la prorociile care afirmau că Timotei a fost pus de-o parte pentru lucrare (cf. 1 Timotei 1:18; 4:14). În vremea aceea el a primit un dar special pentru misiunea sa, împărtăşit prin punerea mâinilor de către presbiteri împreună cu Pavel (1 Timotei 4:14; 2 Timotei 1:6). Pentru a preveni orice împotrivire inutilă din partea evreilor locali, Timotei a fost tăiat împrejur înainte de a pomi în călătorie.

La început i s-a încredinţat o misiune specială la Tesalonic, aceea de a-i încuraja pe creştinii persecutaţi. El este numit alături de Pavel şi Silvan în salutările din ambele Epistole adresate acelei biserici şi el a fost prezent împreună cu Pavel în timpul lucrării acestuia de propovăduire în Corint (2 Corinteni 1:19). Este menţionat din nou în timpul lucrării lui Pavel la Efes, când a fost trimis împreună cu Erast într-o altă misiune importantă în Macedonia, de unde urma să plece la Corint (1 Corinteni 4:17). Este evident că tânărul acesta era timid din fire, deoarece Pavel îi îndeamnă pe corinteni să se poarte bine cu el şi să nu-l dispreţuiască (1 Corinteni 16:10-11; cf. 4:17 ş.urm.). Judecând după situaţia care a rezultat la Corint (vezi 2 Corinteni) se pare că misiunea lui Timotei nu a reuşit şi este semnificativ faptul că, deşi numele lui a rămas asociat cu numele lui Pavel în salutarea din această Epistolă, delegatul apostolic a fost Tit şi nu Timotei. El l-a însoţit pe Pavel în următoarea sa vizită la Corint, deoarece el este tovarăşul de lucru al lui Pavel atunci când acesta a scris Epistola către romani (Romani 16:21).

Timotei l-a însoţit de asemenea pe Pavel în călătoria la Ierusalim cu ajutoarele strânse (Faptele Apostolilor 20:4-5) şi apoi este menţionat când Pavel, aflat în închisoare, a scris Epistolele către coloseni, Filimon şi Filipeni. În ultima Epistolă Timotei este apreciat cu căldură şi Pavel intenţionează să-l trimită curând pentru a afla despre starea lor. Când apostolul a fost eliberat din închisoare şi s-a angajat în alte lucrări în E, aşa cum indică Epistolele Pastorale, se pare că l-a lăsat pe Timotei la Efes (1 Timotei 1:3) şi l-a însărcinat să-i înfrunte pe învăţătorii falşi, să supravegheze închinarea publică şi să rânduiască pe conducătorii bisericii. Deşi Pavel spera să-l întâlnească din nou pe Timotei, teama că întâlnirea ar putea fi amânată l-a determinat să scrie prima scrisoare către Timotei şi după aceasta a urmat o alta, când Pavel era nu numai arestat, ci şi judecat iar viaţa îi era în joc. Timotei a fost îndemnat să se grăbească să meargă la el, dar nu se ştie dacă a ajuns sau nu. Mai târziu Timotei însuşi a ajuns să fie închis, aşa cum arată Evrei 13:23, dar nu sunt date detalii şi nu se ştie nimic despre istoria lui ulterioară.

El a fost afectuos (2 Timotei 1:4) dar foarte temător (2 Timotei 1:7 ş.urm.), având nevoie de numeroase îndemnuri de la tatăl său în credinţă; el este avertizat să nu cedeze la poftele tinereţii (2 Timotei 2:22) şi să nu-i fie ruşine de Evanghelie (2 Timotei 1:8). Nici unul dintre însoţitorii lui Pavel nu este lăudat cu atâta căldură ca şi Timotei pentru loialitatea sa (1 Corinteni 16:10; Filipeni 2:19 ş.urm.; 2 Timotei 3:10 ş.urm.). Este potrivit ca ultima scrisoare a apostolului să fie adresată atât de afectuos succesorului reticent, ale cărui slăbiciuni sunt la fel de evidente ca şi virtuţile sale.

D.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: