Tiglat-Pileser, Tiglatpalassar



TIGLAT-PILESER, TIGLATPALASSAR. Acest împărat al Asiriei este cunoscut sub mai multe nume. tiglat-pil’eser (2 Împăraţi 15:29; 16:7-10) este aproape de numele asirian Tukulti-apil-Esarra („încrederea mea este în fiul lui Esarra") şi de numele aramaic tgltpl’sr (Stela Zinjirli; ostraconul Ashur). Varianta tilgatpiln’eser (1 Cronici 5:6; 2 Cronici 28:20; LXX, Algathphellasar) ar putea să fie o formă de origine ebraică (JSS 21, 1976, p. 7). Celălalt nume al împăratului, Pul, este dat atât în VT (2 Împăraţi 15:19; 1 Cronici 5:26) precum şi în Cronica babiloniană (Pulu).

Tiglat-Pileser III (745-727 î.Cr.)  a fost fiul lui Adad-nirari III (AfO 3, 1926, p. 1, n.2). Istoria domniei sale nu este cunoscută prea bine datorită caracterului fragmentar al inscripţiilor existente, găsite în principal la Nimrud (*CALAH), dar evenimentele principale sunt înşirate în Canonul Eponim asirian.

Prima campanie a fost îndreptată împotriva arameilor din Babilon, unde Pul „a apucat mâinile lui Bel" şi a redobândit controlul până la revolta lui Ukin-zer din anul 731 şi asediul cetăţii Sapia, după care domnitorul caldean Marduk-aplaiddina (*MERODAC BALADAN) s-a supus asirienilor. Alte campanii au fost îndreptate împotriva mezilor şi urarţienilor (Armenia).

În anul 743 î.Cr. Tiglat-Pileser a pornit să cucerească cetăţile-stat din N Siriei care se aflau sub stăpânire uraniană. În timpul asediului de 3 ani de la Arpad el a primit tribut de la Carchemiş, Hamat, *Tir, Byblos, Reţin regele Damascului şi de la alţi domnitori. Dintre cei menţionaţi, *Menahem (Menuhimme) regele Samariei, care avea să moară curând după aceea, a adunat contribuţia sa printr-o colectă de 1 mină (50 de sicli) de la toţi cei 60.000 de bărbaţi apţi de serviciu militar „pentru ca mâinile lui (Tiglat-Pileser) să fie cu el şi să întărească domnia în mâinile lui" (2 Împăraţi 15:19-20; cf. Iraq 18, 1956, p. 117).

În timp ce Tiglat-Pileser însuşi lupta cu Sarduri din Urartu, o revoltă a fost instigată de „Azriyau din Yaudi" (Anale). Se pare că atunci când Urartu şi-a impus stăpânirea peste Carchemiş, Bit-Adini (Beth-eden) şi Cilicia, statele aramaice slăbite din S Siriei au trecut sub stăpânirea lui Azaria, regele lui Iuda, care în vremea aceasta era mai puternic decât Israelul. Azaria-Uzia (numele ‘zr şi ‘zz sunt variante; G. Brin, Leshonenu 24, 1960, p. 8-14), a murit la scurtă vreme după aceea (2 Împăraţi 15:7) şi nişte „iudei" sunt menţionaţi printre prinşii de război colonizaţi în Ullubu (aproape de Bitlis). Partea de N a Siriei a fost organizată ca provincie asiriană (Unqi) condusă de guvernatori locali.

Când opoziţia faţă de Asiria a continuat, Tiglat-Pileser a pornit din nou spre V în anul 734. Porturile feniciene au fost jefuite şi a fost impus un tribut greu asupra cetăţilor Aşcalon şi Gaza, al căror domnitor Hanun a fugit în Egipt. Statui ale regelui asirian au fost ridicate în templele lor.

Armata care a înaintat pe graniţa de V a lui Israel (Bit-Humri; a fost contestată prezenţa numelor Galilea şi Neftali în aceste Anale) s-a întors înapoi de la „Râul Egiptului" (nahal-musur). Reţin, regele Damascului, Amon, Edom, Moab şi (Io)Ahaz regele lui Iuda (Iauhazi (mat)Iaudaia) au plătit tribut regelui Asiriei (2 Cronici 28:19-21).

Totuşi, Ahaz nu a primit imediat ajutor de la Asiria împotriva atacului combinat al lui Reţin şi Pecah, regele lui Israel, care s-au unit cu edomiţii şi filistenii pentru a ataca ţara lui Iuda (2 Cronici 28:17-18). Ierusalimul a fost asediat (2 Împăraţi 16:5-6) şi asediul a fost întrerupt numai în urma înaintării asirienilor împotriva Damascului la sfârşitul anului 733 î.Cr. După căderea Damascului în anul 732 î.Cr., Metenna regele Tirului a capitulat şi a fost cucerit Israelul, inclusiv Iion, Abel din Bet-Maaca, Ianoa, Cadeş, Haţor, Galaad, Galilea şi întregul Neftali, şi au fost luaţi prizonieri de război (v. 9). Un strat de ruine care denotă o distrugere totală de la *Haţor este atribuit acestei perioade. Tiglat-Pileser pretinde că l-a înlocuit pe Pecah (Paqaha) cu Osea (Ausi’) pe tronul lui Israel şi este posibil să fi complotat asasinarea lui Pecah, descrisă în 2 Împăraţi 15:30.

Ahaz a plătit pentru ajutorul asirian şi a devenit vasal, fapt care probabil a impus anumite concesii religioase şi respectarea anumitor ritualuri (cf. 2 Împăraţi 16:7-16). Tiglat-Pileser şi-a extins stăpânirea peste Samsi, regina din Aribi (Arabia), peste locuitorii din Seba şi Idibaîil (Abdeel din Geneza 25:13). Folosind prizonierii de război Tiglat-Pileser şi-a construit un palat la Calah, din care au fost recuperate basoreliefuri descriindu-l pe rege şi campaniile sale. Deşi Tiglat-Pileser I (1115-1077 î.Cr.) a invadat Fenicia, în VT nu există nici o dovadă despre el.

BIBLIOGRAFIE
D. J. Wiseman în Iraq 13, 1951, p. 21-24; ibid., 18, 1956, p. 117-129; H. W. F. Saggs în Iraq 19, 1957, p. 114-154; ZPDV, 1974, p. 38-49; R. D. Barnett şi M. Falkner, Sculptures of Tiglath-pileser III, 1962; H. Tadmor, Inscriptions of Tiglath-pileser III, 1978.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: