ticălos



TICĂLOS. Putem reţine termenul acesta ca un termen general pentru a include în cadrul lui mai multe cuvinte ebr. şi gr. echivalente care prezintă ideea cercetării divine care duce la respingere datorită unui păcat de neşters. Prorocii din VT compară păcatul lui Israel cu zgura din metal (Isaia 1:22; Ieremia 6:30; Ezechiel 22:19-20). În Ieremia 6:30 citim: „De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat"; termenul ebr. ma’as este tradus „lepădat", adică, „testat şi respins de Iahve din cauza unui păcat de neşters". În Isaia 1:22 LXX traduce termenul ebr. sigim cu adjectivul adokimos, care apare de opt ori în NT cu înţelesul de „respins după ce a fost testat".

În Romani 1:28 întâlnim un joc de cuvinte dokimazein şi adokimos care poate fi redat „întrucât ei nu au găsit potrivit să-L păstreze pe Dumnezeu în gândirea lor El i-a lăsat pradă minţii lor nepotrivite" unde „nepotrivit" („minte blestemată") înseamnă „incapabilă să judece", în sensul activ sau pasiv, din cauza răutăţii, etc. (v. 29-30).

În 1 Corinteni 9:27 Pavel conchide „un îndemn la lepădare de sine şi străduinţă" (Hodge), dat în metafore atletice, prin atribuirea disciplinei trupeşti personale la teama de descalificare, „ca nu cumva să fiu lepădat" (adokimos). Dar de la ce? De la mântuire sau de la răsplata pentru slujire? Contextul sugerează răsplata (cf. 3:10-15) şi pune accentul pe vigilenţa neîncetată faţă de păcat (cf. 10:12). Celelalte locuri unde apare adokimos sunt în 2 Corinteni 13:5-7, unde testul propus este „dacă sunteţi în credinţă" şi contextul sugerează că această credinţă are dovezi empirice, în lipsa cărora corintenii sunt un eşec şi Pavel însuşi ar fi un eşec, întrucât nu ar putea demonstra autoritatea sa apostolică; în 2 Timotei 3:8 şi Tit 1:16, unde adokimos înseamnă „dovedit nevrednic din punct de vedere moral"; şi în Evrei 6:8, unde pământul „sterp" adokimos ilustrează situaţia celor care au dat înapoi în credinţă şi sunt înrăiţi. Nici unul dintre aceste cazuri nu implică o condamnare la *pierzare, dar totuşi sunt în armonie cu o asemenea doctrină: în fiecare caz respingerea urmează după greşeli care pot fi demonstrate; în unele cazuri testul este dat de Dumnezeu, alteori este dat de oameni. Verdictul uman anticipează verdictul divin.

BIBLIOGRAFIE
Arndt. (s.v. adokimos); J. Denney în HDB pentru o bibliografie completă; E. K. Simpson, Words Worth Weighing in the Greek New Testament, 1946, p. 17 ş.urm.; H. Haarbeck, NIDNTT 3, p. 808-810.

M.R.W.F.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: