tencuială
TENCUIALĂ. Zidurile
interioare, şi uneori şi zidurile exterioare ale clădirilor erau acoperite cu o
tencuială făcută din lut (Levitic 14:42-43; ebr. tuah, „a acoperi, strat
acoperitor"- arab. taha). O asemenea tencuială este atestată din
vremuri preistorice (*IERIHON). O tencuială mai bună era obţinută prin
încălzirea calcarului sau gipsului zdrobit (ebr. sid, „a fierbe").
Tencuiala permitea ca pietrele rugoase sau cărămizile să fie „acoperite cu o
suprafaţă netedă care putea fi zugrăvită sau pe care se putea scrie, aşa cum
s-a făcut la altarul de la Ebal (Deuteronom 27:24). (Un exemplu a fost găsit la
Deir ’Alla în Valea Iordanului.) Tencuiala era folosită pentru bazine, cisterne
şi ziduri. O suprafaţă glazurată a cărămizilor se putea obţine prin ardere în
cuptoare de cărămizi (Isaia 27:9; ebr. gir). Pe o asemenea tencuială a
apărut scrierea de pe peretele zidului din Babilon (Daniel 5:5; aram. gira).
(*STICLĂ.)
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu