tencuială



TENCUIALĂ. Zidurile interioare, şi uneori şi zidurile exterioare ale clădirilor erau acoperite cu o tencuială făcută din lut (Levitic 14:42-43; ebr. tuah, „a acoperi, strat acoperitor"- arab. taha). O asemenea tencuială este atestată din vremuri preistorice (*IERIHON). O tencuială mai bună era obţinută prin încălzirea calcarului sau gipsului zdrobit (ebr. sid, „a fierbe"). Tencuiala permitea ca pietrele rugoase sau cărămizile să fie „acoperite cu o suprafaţă netedă care putea fi zugrăvită sau pe care se putea scrie, aşa cum s-a făcut la altarul de la Ebal (Deuteronom 27:24). (Un exemplu a fost găsit la Deir ’Alla în Valea Iordanului.) Tencuiala era folosită pentru bazine, cisterne şi ziduri. O suprafaţă glazurată a cărămizilor se putea obţine prin ardere în cuptoare de cărămizi (Isaia 27:9; ebr. gir). Pe o asemenea tencuială a apărut scrierea de pe peretele zidului din Babilon (Daniel 5:5; aram. gira). (*STICLĂ.)

D.J.W.

Terafim

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: