temniţă



TEMNIŢĂ.

I. În Vechiul Testament

Prima menţionare a închisorii în Scriptură este legată de *Iosif în Egipt (Geneza 39:20-23). Pentru această închisoare textul ebr. foloseşte un termen special, bet-sohar; sohar este comparat de obicei cu alte cuvinte semitice care înseamnă „rotund" sau „loc închis" şi de aceea se crede că închisoarea lui Iosif a fost o fortăreaţă sau într-o fortăreaţă. Compararea termenului ebr. sohar cu egip. T’rw, „Sile" (mod. Qantara), este greşită, întrucât cuvântul este de fapt Tl (J. Vergote, Joseph en Égypte, 1959, p. 25-28). Totuşi, există un cuvânt egiptean, tirt, care apare încă prin 1900 î.Cr., cât şi mai târziu, şi înseamnă „clădire închisă", „magazie" „cabina (unei corăbii)" şi se poate ca acest cuvânt să fie asociat cu sohar. Închisorile egiptene serveau ca şi lagăre de muncă forţată, ca locuri de întemniţare şi ca locuri de detenţie pentru oameni ca şi Iosif care aşteptau judecata. Paharnicul şi pitarul au fost puşi în mismar, detenţie sau arest la domiciliu, în închisoarea lui Iosif (Geneza 40:2-3), până când a fost decis cazul lor. Fraţii lui Iosif au fost deţinuţi de asemenea timp de 3 zile (Geneza 42:17, 19). După prinderea lui de către filisteni, Samson a fost ţinut în închisoare, „casa prizonierilor" (Judecători 16:21, 25; lit. „cei legaţi"); un termen foarte asemănător este folosit în Eclesiastul 4:14.

În Iuda camerele de gardă ale gărzii palatului au servit ca închisoare temporară pentru Ieremia (32:2, 8,12; 33:1; 37:21; 38:28; vezi şi Neemia 3:25; 12:39). Atât aici cât şi într-o locuinţă personală, o cisternă putea fi folosită ca şi închisoare, lucru care era adesea foarte neplăcut (Ieremia 37:16, 20; 38:6, 13) şi întunecat (Isaia 42:7), un simbol al robiei din care slujitorul Domnului avea să izbăvească pe poporul său (Faptele Apostolilor 26:15-18; Luca 1:79). Ieremia nu a fost singurul profet închis pentru proclamarea fidelă a mesajului lui Dumnezeu: Asa, regele lui Iuda, l-a pus pe văzătorul Hanani în butuci (2 Cronici 16:10), iar Ahab l-a pus pe Mica în închisoare, dându-i pâinea şi apa cu porţia (1 Împăraţi 22:27; 2 Cronici 18:26). Regii învinşi erau închişi uneori de învingătorii lor; asirienii au făcut aşa cu Osea, regele lui Israel (2 Împăraţi 17:4); aşa a făcut Nebucadneţar cu Ioiachin, regele lui Iuda (cf. Ieremia 24:1, 5; DV. J. Wiseman, Chronicles of Chaldean Kings, p. 33-35, 73), şi cu Zedechia, regele lui Iuda (Ieremia 52:11). În Babilon Ioiachin a fost doar unul dintre nobilii şi partizanii prizonieri, aflaţi sub „arest la domiciliu" în palatul regal sau în apropiere. La Babilon au fost găsite tăbliţe cu raţiile pentru el, pentru cei cinci fii ai săi şi mulţi alţi străini (ANET, 308b; DOTT, p. 84-86; E. F. Weidner, Mélanges R. Dussaud, 2, 1939, p. 923-935; Albright, BA 5, 1942, p. 49-55). În cele din urmă Evil-Merodac le-a acordat mai multă libertate (2 Împăraţi 25:27, 29; Ieremia 52:31, 33). Ezechiel (19:9) descrie pe Ioiachin care a fost dus la Babilon într-o cuşcă; pentru o imagine egipteană mult mai veche a unui prinţ semit dus ca prizonier într-o cuşcă, vezi P. Montet, L’Égypte et la Bible, 1959, p. 73, fig. 12.

K.A.K.

II. În Noul Testament

Patru cuvinte greceşti sunt traduse „închisoare". Ioan Botezătorul a fost întemniţat într-o desmoterion, „un loc de legături". Aceasta a fost fortăreaţa lui Irod de la Machaerus, în Perea, la E de Marea Moartă (Josephus, Ant. 18.119), unde au fost descoperite două închisori subterane şi în una dintre ele se mai văd urme de lanţuri, phylake, „un loc de pază", este termenul cel mai general şi cel mai frecvent folosit. Sugerează un loc unde prizonierii erau supravegheaţi îndeaproape. Marii preoţi i-au întemniţat pe apostoli (Faptele Apostolilor 5:19) în ceea ce se numeşte teresis demosia, „un loc public de supraveghere" (cf. Faptele Apostolilor 4:3).

Când Irod l-a pus pe Petru în închisoare, probabil în fortăreaţa Antonia, unde a fost găzduit Pavel mai târziu (Faptele Apostolilor 21:34; 23:30) şi este numită aici oikema, casă, deoarece apostolii erau păziţi în permanenţă de patru soldaţi, doi legaţi cu lanţuri de el şi doi afară, lângă uşă (Faptele Apostolilor 12:3-6). În plus, se pare că a fost o altă gardă şi apoi o poartă de fier (Faptele Apostolilor 12:10). La Filipi Pavel a fost în grija unui paznic în închisoarea oraşului unde se afla o încăpere interioară, probabil subterană, în care erau butucii (Faptele Apostolilor 16:24). Butucii aveau câteva orificii care permiteau separarea picioarelor pentru a asigura o pază mai bună şi pentru a produce durere. În Cezarea Pavel a fost întemniţat (Faptele Apostolilor 23:35) în castelul lui Irod, dar când a fost prizonier la Roma i s-a permis să stea în propria sa locuinţă, având întotdeauna un soldat legat de el cu un lanţ (Faptele Apostolilor 28:16, 30).

D.H.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: