targumuri



TARGUMURI. Cuvântul ebr. targum (plural targumim) este o traducere aramaică sau o parafrazare a unei părţi oarecare din VT. S-au păstrat targumuri ale tuturor cărţilor, cu excepţia cărţilor lui Ezra, Neemia şi Daniel.

I. Cadrul istoric

Targumurile au apărut o dată cu apariţia *sinagogii.. După Exilul babilonian, limba aramaică a ajuns să predomine asupra limbii ebraice ca limba vorbită de evrei; în consecinţă a devenit un lucru obişnuit ca citirea textelor ebraice din Scriptură să fie urmată de o redare orală în aramaică, pe înţelesul închinătorilor. Vezi Neemia 8:8. Nu încape îndoială că asemenea traduceri au fost la început spontane, dar cu trecerea timpului au devenit tot mai rigide şi mai „tradiţionale". Următoarea etapă a fost scrierea acestui material; cele mai vechi scrieri targumice care s-au păstrat, datează din secolul al 2-lea î.Cr., de la Qumran.

În mileniul 1 d.Cr. iudaismul a avut două centre principale: Babilonul şi Palestina. S-ar părea că majoritatea sau chiar toate scrierile targumice provin din Palestina; unele dintre ele au fost transmise în Babilon, unde la vremea cuvenită Targumul lui Onkelos pentru Pentateuh şi Targumul lui Ionatan pentru Proroc (vezi mai jos) au primit statut oficial. (N.B. Referirile la „Targum", fără nici o altă specificare, vizează de obicei Targumul Onkelos sau Ionatan.) TB (Megillah 3.1) susţine că Onkelos a fost un prozelit din secolul 1 d.Cr, iar Ionatan ben Uziel a trăit în secolul 1 î.Cr.; dar există îndoieli serioase cu privire la atribuirea ambelor nume (cf. M. McNamara, Targum and Testament, p. 174). Se pare că nici unul dintre aceste targumuri nu este probabil atât de vechi; dar amândouă au ajuns la forma finală, stabilă înainte de sec. al 5-lea.

Între timp în Palestina s-a dezvoltat o tradiţie targumică independentă şi unele dintre acestea au ajuns să aibă un statut semi-oficial. Este convenabil să numim această tradiţie „Targumul palestinian", în ciuda caracterului său variat şi oarecum disparat. Datarea diferitelor targumuri individuale a fost şi rămâne controversată; este şi mai dificil să stabilim data originii unor trăsături specifice dintr-un targum oarecare.

II. Caracteristici generale

La o extremă, Targumul Onkelos este în general o traducere corectă, cuvânt cu cuvânt a textului ebraic. Având în vedere faptul că erau destinate pentru folosire în sinagogă, nu este surprinzător că targumurile au fost folosite ca un mijloc de interpretare şi de instruire. Chiar şi targumurile mai literare prezintă anumite caracteristici: de ex. numele locurilor sunt actualizate, dificultăţile şi obscurităţile sunt clarificate. În targumurile mai parafrazate (de ex. Pseudo-Ionatan), textul este dezvoltat considerabil. Pe lângă faptul că întregul sens al unui verset sau al unui pasaj poate fi alterat, se mai poate adăuga de asemenea mult material adiţional („midraş"). Astfel, s-ar putea să fie greu de recunoscut un targum ca o traducere a originalului (vezi, de ex. traducerea textului din Isaia 53 în J. F. Stenning, The Targum of Isaiah, 1949).

III. Lista Targumurilor

Targumurile urmează diviziunile Bibliei ebraice (*CANONUL VT, III.).

a. Legea

(i) Targumul Onkelos (sau Onqelos): versiunea oficială pentru evreii babilonieni, între care a avut autoritate deja prin secolul al 4-lea.

(ii) Targumul palestinian s-a păstrat în trei recenzii. Singura versiune completă este Neofiti I, probabil din secolul al 3-lea d.Cr., deşi primul sau editor a susţinut că este din era precreştiriă. Targumuri incomplete sunt Targumul Ierusalim I şi II (numite adesea „Pseudo-Ionatan", datorită unei erori medievale şi, respectiv, „Targumul fragmentar"). Primul targum este foarte complet, uneori identic cu Onkelos, alteori este foarte parafrazat. Fragmente din Targumul palestinian al Pentateuhului s-au păstrat de asemenea printre sulurile de la Cairo Genizah.

b. Prorocii

(i) Targumul Ionatan ben Uzziel: versiunea babiloniană, a devenit autoritativ începând din secolul al 4-lea d.Cr.

(ii) Targumul palestinian nu s-a păstrat, în afară de fragmente şi citate ocazionale.

c. Scrierile

S-au păstrat targumuri separate ale cărţilor Iov-Psalmi, Proverbe, Cele Cinci Suluri şi Cronicile. Acestea, care nu au fost niciodată oficiale, provin dintr-o dată mai târzie decât cele ale Legii şi Prorocilor. De la Qumran s-au păstrat fragmente mult mai vechi ale unui targum complet diferit al cărţii lui Iov (4Qtg Job; 11Qtg Job).

IV. Importanţa targumurilor

a. Limbajul

Materialul targumic oferă dovezi majore cu privire la dialectul local vorbit în Palestina antică. Prin urmare sunt de o importanţă specială pentru studiul ipsissima verba ale lui Isus şi pentru substratul aramaic al NT în întregimea sa. Râmân însă probleme majore cu privire la incertitudinile legate de data diferitelor targumuri şi problema existenţei diferitelor dialecte în Palestina.

b. Textul

Targumurile oferă o mărturie importantă pentru textul VT, mărturie de valoare comparabilă cu LXX, Peshitta şi Vulgata (*TEXTE ŞI VERSIUNI, I.). Dovezile sunt mult mai credibile în materialul targumic literal decât în cel parafrazat. Ocazional citatele NT din VT sunt mai apropiate de targumuri decât de alte Versiuni sau de TM.

c. Cadrul Noului Testament

Targumurile depun mărturie despre modalităţile de exprimare ale iudeilor, despre metodele exegetice şi metodele de interpretare din primele secole creştine. Multe dintre acestea sunt reflectate, direct sau indirect, în NT. De aceea, targumurile aruncă adesea lumină asupra NT, deşi dovezile obţinute din ele nu trebuie folosite separat de celelalte scrieri rabinice.

BIBLIOGRAFIE
Lucrări majore: A. Sperber, The Bible in Aramaic, 1957-73; A. Diez Macho, Neophyti, 1, 1968; Studii: R. Le Deaut, Introduction a la littérature targumique, 1, 1966; E. Schürer, HJP, p. 99-114; M. McNamara, The New Testament and the Palestinian Targum to the Pentateuch, 1966; idem, Targum and Testament, 1968; idem, IDBS, s.v., „Targums"; J. Bowker, The Targums and Rabbinic Literature, 1969; R. Le Deaut, „The Current State of Targumic Studies", Biblical Theology Bulletin 4, 1974, p. 3-32. Vezi şi B. Grossfeld, A Bibliography of Targumic Literature, 1972; Newsletter for Targumic Studies, 1974.

D.F.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: