tămâie



TĂMÂIE. Un element obişnuit din ritualul VT, tămâia era o jertfă scumpă şi un semn caracteristic de recunoaştere a divinităţii (cf. Maleahi 1:11). Cuvântul are două înţelesuri: se referă atât la substanţa folosită pentru ars cât şi la mirosul aromat care este produs. Două cuvinte ebr. sunt traduse „tămâie": (1) lebona, „tămâie"; şi (2) qetoret, „miros plăcut", în Isaia 1:13. În poporul Israel numai preoţilor le era permis să aducă jertfa de tămâie. Când Domnul i-a dat lui Moise înstrucţiuni cu privire la Aaron, a inclus reguli stricte cu privire la folosirea tămâiei în locul sfânt (Levitic 16:12 ş.urm.). Tămâia este folosită de asemenea în Scriptură ca un simbol pentru rugăciune (de ex. Psalmul 141:2; Apocalipsa 8:3 ş.urm., gr. thymiama).

Tămâia (ebr. lebona). Această substanţă constă din secreţiile răşinoase ale unor pomi din familia Boswellia, speciile principale fiind Boswellia frereana, Boswellia carieri şi Boswellia papyrifera din Africa de NE, Boswellia sacra din Dhofar, Arabia de S şi Boswellia serrata din NV Indiei, unde cresc în munţii din semi-deşert. Aceştia au furnizat o mare parte a bogăţiei acumulate de negustori care au urmat vechile rute de mirodenii din S Arabiei spre Gaza şi Damasc (Isaia 60:6).

Răşina albă-gălbuie era obţinută prin incizarea cojii copacului şi deşi are un gust iritant acidulat, tămâia avea un miros foarte puternic. A fost unul dintre ingredientele pentru uleiul pentru ungerea sfântă (Exod 30:34) şi era arsă de asemenea împreună cu alte substanţe în cadrul jertfelor de mâncare (Levitic 6:15). O formă purificată de tămâie era pusă în pâinea pentru punerea înainte din cortul întâlnirii (Levitic 24:7). Deşi satisface simţurile (Cântarea Cântărilor 3:6; 4:6, 14), a fost de asemenea un simbol pentru fervoarea religioasă (cf. Maleahi 1:11). Tămâia adusă în dar lui Cristos de magi (Matei 2:11) a fost considerată ca simbol al slujbei Lui de mare preot.

Vezi F. N. Hepper, „Arabian and African Frankincense", JEA 55, 1969, p. 66-72.

Galban (ebr. helbena; etimologie incertă). O aromă cu miros puternic (Exod 30:34), considerată de obicei ca o răşină dintr-o plantă umbeliferă, Frula galbaniflua, originară din Persia.

Celelalte constituente ale tămâii sfinte erau stacte şi onice (*IERBURI ŞI MIRODENII).

Vezi de asemenea *JERTFE ŞI DARURI (VT), IV. a., *COSMETICE ŞI PARFUMERIE, V., b. (care include bibliografie).

F.N.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: