Şimei



ŞIMEI. (În ebr. sim’i, probabil derivat de la sema ’yahu, „Iahve a auzit"). Vechiul Testament menţionează 19 bărbaţi numiţi Şimei. Primul menţionat este nepotul lui Levi (Numeri 3:21), şi familia sa (şimeiţii) care au deţinut o parte din responsabilitatea pentru menţinerea cortului întâlnirii ca teritoriul lor sfânt (Numeri 3:25-26).

Cel mai cunoscut este Şimei fiul lui Ghera, un beniaminit şi o rudă a lui Saul, care l-a blestemat pe David pentru că este „un om al sângelui" (2 Samuel 16:5 ş.urm.). Referinţa pare să fie dublă: a. Împăcarea lui David cu gabaoniţii (2 Samuel 21:1-10) prin faptul că el le-a dus şapte dintre fiii şi nepoţii lui Saul pentru a fi spânzuraţi, din cauza faptului că Saul îi ucisese pe gabaoniţi (v. 1); b. Rebeliunea lui Absalom, care ar fi adus domnia lui David la un sfârşit, şi astfel ar fi fost o recompensă dreaptă pentru sângele vărsat în casa lui Saul înaintea unirii lui Iuda cu Israel; de fapt David nici nu a fost responsabil pentru omoruri (2 Samuel 3:6-27; 4:8-11). David pare să fi acceptat acest lucru cu umilinţă, crezând că Şimei a adus o avertizare din partea Domnului (2 Samuel 16:11-12), ca şi când ar fi admis că el era cauza tuturor acestor omoruri. Mai târziu, totuşi, David şi-a dat seama că Şimei a semănat neînţelegere şi era astfel un om fără conştiinţă (1 Împăraţi 2:8-9). Solomon a arătat milă faţă de Şimei, dându-i un loc în Ierusalim; însă, ca răsplată pentru ura acestuia faţă de David, Solomon a dat ordin ca Şimei să fie omorât cu trei ani mai târziu, din motive (greşite) că ar fi plănuit trădarea în complicitate cu filistenii din Gat (1 Împăraţi 2:36-46).

C.H.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: