Şilo



ŞILO. În conformitate cu Judecători 21:19, Silo este situat „la nord de Betel, la est de drumul care duce de la Betel în sus spre Sihem, şi la sud de Lebona". Aceasta îl identifică cu Seilun-ul modern, o localitate în ruine pe un deal la vreo 14 km N de Betel (Beitin) şi la 5 km SE de el-Lubban. Zona a fost excavată de expediţii daneze în 1926-1929 şi 1932, şi s-au găsit mărturii ale ocupării acestei zone din vremea Epocii de bronz (cca. 2100-1600 î.Cr.) după care a urmat o perioadă de tăcere până în 1200 î.Cr. când a fost descoperită o perioadă de activitate extinsă a până prin 1050 î.Cr. Aproximativ în această perioadă unele părţi ale oraşului au fost distruse, probabil de către filisteni. Nu s-a găsit nici o urmă al unui templu israelit din această perioadă de ocupaţie.

Conform relatărilor biblice, Silo este locul unde a fost aşezat cortul întâlnirii în zilele timpurii ale cuceririi Canaanului (Iosua 18:1), şi a fost sanctuarul principal al israeliţilor în perioada judecătorilor (Judecători 18:31). Acesta a fost locul unde se ţineau festivităţile anuale ale dansului în vii, probabil Sărbătoarea strângerii roadelor (Exod 23:16), care odinioară le-a dat bărbaţilor din seminţia lui Beniamin prilejul să îşi aleagă neveste (Judecători 21:19 ş.urm.), şi, această sărbătoare s-a transformat probabil în sărbătoarea anuală de pelerinaj la care aveau să participe ulterior părinţii lui Samuel (1 Samuel 1:9). Pe vremea lui Eli şi a fiilor săi, sanctuarul a devenit o structură bine întemeiată pentru o închinare centralizată, iar cortul lui Iosua a fost înlocuit cu un templu (hekal) cu uşă şi stâlpi de uşă (1 Samuel 1:9). Cu toate că Scriptura nu se referă în mod direct la distrugerea acestui loc, este posibil din dovezile arheologice ca ea să fi avut loc, şi acest lucru ar fi în acord cu referinţele la Silo ca un exemplu al judecăţii lui Dumnezeu asupra nelegiuirii oamenilor (Psalmul 78:60; Ieremia 7:12, 14; 26:6, 9). Pe de altă parte, Ahia, şilonitul, este menţionat în 1 Împăraţi 11:29; 14:2, iar alţi locuitori ai acestui loc sunt menţionaţi în Ieremia 41:5. Se pare că oamenii au continuat să locuiască în acest loc, într-un număr mai redus, totuşi, până după anii 1050 î.Cr., însă preoţia s-a transferat la Nob (1 Samuel 22:11; cf. 14:3) iar Şilo a încetat de a mai fi un centru religios.

O referinţă de o deosebită dificultate găseşte în Geneza 49:10: „Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Şilo." În ebr. ’ad ki-yabo siloh poate fi tradus în mai multe feluri, (i) ca şi în VR, considerând Şilo ca titlu mesianic, (ii) în conformitate cu VRmg., „până va veni el la Şilo", subiectul fiind Iuda, iar împlinirea în adunarea lui Israel la Şilo în Iosua 18:1, când seminţia lui Iuda a cedat cu nobleţe locul important pe care l-a deţinut atâta vreme. (iii) Înlocuind pe siloh cu selloh şi folosind traducerea LXX („până când ceea ce este a lui va veni", adică „lucrurile pregătite pentru el", o vagă speranţă mesianică. (iv) Înlocuind pe siloh cu say lo, ca şi în NEB, „atâta vreme cât i se plăteşte tribut". (v) Urmând o variantă din LXX, „până va veni el căruia îi aparţine" (VSR), nu este clar „ce aparţine" (Onkelos afirmă că se face o referire la împărăţie).

Ultima dintre aceste variante a fost în general favorizată de către părinţii Bisericii, iar prima se pare că nu a fost susţinută până în sec.al 16-lea cu excepţia unui pasaj mai îndoielnic din Talmud. Împotriva interpretării (i) este în primul rând unicitatea ei: în nici un alt loc nu este folosit Şilo ca şi un titlu pentru Mesia, iar NT nu recunoaşte aceasta ca o prorocie. Dacă ar fi fost privit ca un titlu ar fi trebui să însemne ceva asemănător cu „dătătorul de pace", însă această interpretare nu este prea naturală din punct de vedere lingvistic. Interpretarea (ii) este plauzibilă, însă aceasta se potriveşte foarte puţin cu ceea ce cunoaştem noi despre istoria ulterioară a lui Iuda; şi nici nu este obişnuit ca o binecuvântare patriarhală să aibă o astfel de limită temporală. O variantă pentru a trece de această obiecţie „atâta vreme cât vin oamenii la Şilo", adică „în veci", însă ea forţează versiunea ebr. Interpretările (iii), (iv) şi (v) implică o schimbare minoră, iar traducerile lasă mult spaţiu imaginaţiei fiecăruia, însă Ezechiel 21:27 (v. 32 în ebr.) arată că o construcţie similară este posibilă; într-adevăr, Ezechiel 21:27 este probabil un ecou intenţionat şi o interpretare a versetului Geneza 49:10. Folosirea lui se- pentru particula relativă este, totuşi, privită în mod normal ca şi târzie (însă cf. Judecători 5:7).

Pentru analizarea altor interpretări posibile, vezi în special comentariile lui J. Skinner şi E. A. Speiser; o teorie interesantă de J. Lindblom este găsită în VT Supp. 1 (= Congress Volume, 1953), p. 78-87. Pentru informaţii arheologice, vezi W. F. Albright în BASOR 9, 1923, p. 10 ş.urm.; H. Kjaer în PEQ 63, 1931, p. 71-88; M. L. Buhl şi S. Hom-Nielsen, Shiloh...: The Pre-Hellenistic Remains, 1969.

J.B.Tr.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: