Muntele Tabor



MUNTELE TABOR. Un munte însemnat care se ridică din Câmpia Izreel la o înălţime de 588 m deasupra nivelului mării. Pantele lui sunt abrupte şi priveliştea de pe culme este măreaţă; de aceea a fost considerat demn de comparaţie cu Mt. Hermon, în ciuda faptului că Hermonul era mult mai masiv şi mai înalt (cf. Psalmul 89:12). A fost scena adunării lui Barac (Judecători 4:6) şi al altarului idolatru din zilele lui Osea (cf. Osea 5:1). În vremurile de mai târziu a existat un oraş pe vârful muntelui, care a fost cucerit şi apoi fortificat de Antiohus IV în 218 î.Cr. În anul 53 î.Cr. a fost scena unei bătălii dintre romani şi Alexandru, fiul lui Aristobul. Josephus, în rolul său de general evreu, a construit un meterez de apărare a oraşului de pe culme în anul 66 d.Cr.; vestigiile acestui zid încă mai pot fi văzute. Muntele apare de asemenea în evenimentele din perioada Cruciadelor.

Începând din secolul al 4-lea d.Cr. şi poate mai demult, tradiţia a susţinut că Mt. Tabor a fost scena schimbării la faţă. Lucrul acesta nu este foarte probabil; mai probabil este că Mt. Tabor este avut în vedere în Deuteronom 33:19. Arabii au numit muntele Jabal al-Tur; israeliţii i-au dat vechiul nume ebr., Har Tabor.

D.F.P.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: