Muntele Tabor
MUNTELE TABOR. Un munte
însemnat care se ridică din Câmpia Izreel la o înălţime de 588 m deasupra
nivelului mării. Pantele lui sunt abrupte şi priveliştea de pe culme este
măreaţă; de aceea a fost considerat demn de comparaţie cu Mt. Hermon, în ciuda
faptului că Hermonul era mult mai masiv şi mai înalt (cf. Psalmul 89:12). A
fost scena adunării lui Barac (Judecători 4:6) şi al altarului idolatru din
zilele lui Osea (cf. Osea 5:1). În vremurile de mai târziu a existat un oraş pe
vârful muntelui, care a fost cucerit şi apoi fortificat de Antiohus IV în 218
î.Cr. În anul 53 î.Cr. a fost scena unei bătălii dintre romani şi Alexandru,
fiul lui Aristobul. Josephus, în rolul său de general evreu, a construit un
meterez de apărare a oraşului de pe culme în anul 66 d.Cr.; vestigiile acestui
zid încă mai pot fi văzute. Muntele apare de asemenea în evenimentele din
perioada Cruciadelor.
Începând din secolul al 4-lea d.Cr. şi poate mai
demult, tradiţia a susţinut că Mt. Tabor a fost scena schimbării la faţă.
Lucrul acesta nu este foarte probabil; mai probabil este că Mt. Tabor este avut
în vedere în Deuteronom 33:19. Arabii au numit muntele Jabal al-Tur; israeliţii
i-au dat vechiul nume ebr., Har Tabor.
D.F.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu