cele şapte cuvinte
ŞAPTE CUVINTE, CELE. Cele „şapte
cuvinte" sunt rostirile lui Isus Cristos, aflat în agonia suferinţelor pe
cruce, înaintea de moartea Sa, care sunt relatate de cele patru evanghelii.
„Strigătul" din Marcu 15:37 este identificat cu una din rostirile
articulate citate de un alt evanghelist.
Primele cuvinte rostite de Domnul nostru pe cruce
(Luca 23:34) dezvăluie o dragoste care este complet neaşteptată şi nemeritată.
El S-a rugat pentru soldaţii romani şi chiar, după cum sugerează Petru (Faptele
Apostolilor 3:17), pentru liderii religioşi ai naţiunii. (Această afirmaţie
este omisă de unii dintre martorii antici ai textului, însă omisia este
probabil cauzată de un editor care a considerat că evenimentele anului 70 d.Cr.
au arătat că Dumnezeu nu a iertat autorităţile iudaice care L-au acuzat pe Isus
înaintea lui Pilat, ca şi când rugăciunea îi avea în vedere pe aceia.)
A doua oară când a vorbit, Isus S-a adresat tâlharului
de pe cruce (Luca 23:43), care, dincolo de cruce a văzut gloria care avea să
vină, şi care a spus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în Împărăţia
Ta!" (v. 42). La care Isus i-a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei
fi cu Mine în rai."
Al treilea cuvânt (Ioan 19:25-27), a fost cel
adresat mamei Sale şi ucenicului Său iubit, care dovedeşte că avem în Isus
exemplul suprem a unei „inimi căreia nu-i pasă de sine, ci încearcă numai să
aline şi să-şi manifeste compasiunea faţă de alţii". Cu toate că a suferit
dureri fizice groaznice şi a îndurat mult mai mult în agonia sufletului, El S-a
gândit la mama Sa şi S-a îngrijit de viitorul ei. Sabia îi tăia inima ei (Luca
2:35), însă cuvintele blânde ale Fiului ei trebuie să-i fi dat o mare alinare şi
vindecare.
Primele trei cuvinte adresate, au fost în timpul
dimineţii, înainte de prânz. A patra oară (Matei 27:46; Marcu 15:34) a vorbit
probabil în timp ce se ridica acel întuneric misterios, şi supranatural care
durase trei ore (*ELOI, ELOI, LAMA SABACHTHANI).
Al cincilea cuvânt adresat (Ioan 19:28) a urmat
imediat după al patrulea. Este singura dată când vorbeşte despre suferinţă
fizică. Isus a refuzat o băutură care conţintea medicamente (Marcu 15:23), însă
a acceptat un alt fel de băutură, pentru a-şi umezi gâtul şi buzele uscate, aşa
încât, cu o voce tare să poată face declaraţia cuprinsă în al şaselea cuvânt.
Evanghelistul notează împlinirea Psalmului 69:21b.
Acel cuvânt (Ioan 19:30) conţine un verb grecesc
comprehensiv, tetelestai, „S-a sfârşit". Nu este strigătul unei
victime înfrânte, ci a unui învingător, care şi-a sfârşit lucrarea pe care o
avea de îndeplinit şi care a împlinit toate prorociile şi scrierile din VT
oferind sacrificiul final pentru păcat odată pentru totdeauna (Evrei 10:12).
În cuvântul final (Luca 23:46) Isus a citat din
Psalmul 31:5, rugăciunea de seară a fiecărui iudeu evlavios. Cei răscumpăraţi
sunt, aşadar, fraţi ai Răscumpărătorului, într-atât încât pot să spună acelaşi
lucru atunci când îşi încredinţează sufletul în mâna Tatălui - Tatălui Său, şi
Tatălui lor în El.
BIBLIOGRAFIE
V. Taylor, Jesus and His Sacrifice, 1937, p.
157 ş.urm., 197 ş.urm.; R.G. Turnbull, The Seven Words from the Cross,
1956.
A.R.
F.F.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu