Susa



SUSA. (VA Shushan), ale cărei ruine se găsesc lângă râul Karun (*ULAI), în sud-vestul Persiei, a fost ocupată aproape continuu din vremurile preistorice până când a fost abandonată de către Seleucizi. Aici era capitala *Elamului, ale cărui inscripţii regale din mileniul al II-lea au fost recuperate. Susa şi-a păstrat importanţa în timpul domniei casiţilor, iar independenţa până în 645 î.Cr., când a fost jefuită de Asurbanipal, care a exilat oameni din Susa (Susachiţi) în Samaria (Ezra 4:9). Sub Ahemenizi Susa a înflorit ca unul din cele trei oraşe regale (Daniel 8:2; Neemia 1:1). Darius I a construit aici un palat, ale cărui ruine, restaurate de către Artaxerxes I (Longimanus) II (Mnemon) rămân, împreună cu Apadana, ca o trăsătură arhitecturală persană remarcabilă din secolul al 5-lea î.Cr.  Acest palat are un loc important în cartea *Estera (1:2, 5; 2:3; 3:15 etc). (*AHAŞVEROŞ). Oraşul a fost excavat pentru prima dată de către Loftus în 1851, după care operaţiile extensive au fost preluate de către francezi.

BIBLIOGRAFIE
R. Ghirshman, Iran, 1963; E. M. Yamauchi, Near East Archaeological Society Bulletin 8 1976, p. 5-14.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: