suflet



SUFLET.

1. Cuvântul ebraic obişnuit nepes (nesama, Isaia 57:16, este o excepţie) apare de 755 de ori în VT. După cum rezultă cu claritate din Geneza 2:7, sensul iniţial este acela de „a avea viaţă". Astfel, el este folosit adesea cu referire la animale (Geneza 1:20,24,30; 9:12, 15-16; Ezechiel 47:9). Uneori este identificat cu sângele, ca ceva esenţial pentru existenţa fizică (Geneza 9:4; Levitic 17:10-14; Deuteronom 12:22-24). În multe cazuri el se referă la principiul vieţii. În sensul acesta este frecvent în cartea Psalmilor, deşi nu se limitează la ea.

Numeroasele apariţii cu referinţă psihică acoperă diferite stări ale conştiinţei: (a) unde nepes este sediul dorinţelor fizice (Numeri 21:5; Deuteronom 12:15, 20-21, 23-24; Iov 33:20; Psalmul 78:18; 107:18; Eclesiastul 2:24; Mica 7:1); (b) unde este sursa emoţiilor (Iov 30:25; Psalmul 86:4; 107:26: Cântarea Cântărilor 1:7; Isaia 1:14); (c) unde este asociat cu voinţa şi cu acţiunea morală (Geneza 49:6; Deuteronom 4:29; Iov 7:15; Psalmul 24:4; 25:1; 119:129,167). Pe lângă acestea, există pasaje unde nepes desemnează un individ sau o persoană (de ex. Levitic 7:21; 17:12; Ezechiel 18:4) sau este folosit cu un sufix pronominal pentru a denota sinele (de ex. Judecători 16:16; Psalmul 120:6; Ezechiel 4:14). O extensie remarcabilă a acestuia în urmă este aplicarea lui nepes unui trup mort (de ex. Levitic 19:28; Numeri 6:6; Hagai 2:13). De obicei se consideră ca la moarte nepes pleacă din trup (de ex. Geneza 35:18), dar cuvântul nu este folosit niciodată pentru spiritul mortului. Întrucât psihologia evreiască nu poseda o terminologie precisă, există unele suprapuneri în folosirea lui nepes, leb (lebab) şi ruah (*INIMA, *SPIRIT).

2. Gr. psyche, termenul corespunzător pentru nepes în NT, apare în evanghelii cu sensuri similare, dar în anumite împrejurări, când este indicată viaţa, el se referă la ceva mai mult decât viaţa fizică, ce încetează la moarte (Matei 10:39; Marcu 8:35; Luca 17:33; 21:19; 21:19; Ioan 12:25). În toate cele patru evanghelii, pneuma, echivalentul pentru ruah, denotă uneori principiul vieţii, deşi în alte cazuri înseamnă un nivel superior al vieţii psihice.

Din cele 12 apariţii la Pavel, 6 reprezintă viaţa (Romani 11:3; 16:4; 1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 1:23: Filipeni 2:30; 1 Tesaloniceni 2:8), 2 sunt personale (Romani 11:3; 13:1) şi patru psihice, 3 dintre ele reprezentând dorinţă (Efeseni 6:6; Filipeni 1:27; Coloseni 3:23), în timp cealaltă indică emoţia (1 Tesaloniceni 5:23). Pentru aspectele superioare ale vieţii obişnuite şi, mai ales pentru viaţa superioară a creştinului el foloseşte cuvântul pneuma.

În acelaşi sens este şi folosirea adjectivelor psychikos şi pneumatikos (1 Corinteni 2:14-15). Când foloseşte psyche împreună cu pneuma (1 Tesaloniceni 5:23) el descrie doar aceeaşi parte imaterială a omului în aspectele ei inferioare şi superioare.

Alţi autori ai NT oferă exemple a unei folosiţi oarecum elevate a cuvântului psyche. Cuvântul lui Dumnezeu poate să-l salveze şi recuperarea din greşeală îl scapă de la moarte (Iacov 1;21; 5:20). Rezultatul credinţei este salvarea lui psyche (Evrei 10:29; 1 Petru 1:10), în timp ce dorinţele trupeşti sunt împotriva lui (1 Petru 2:11). Speranţa a ceea ce va fi se ancorează ferm în el (Evrei 6:19). În descrierea a ceea ce urmează după deschiderea celei de-a cincea peceţi, psyche este folosit cu referire la martirii văzuţi sub altar (Apocalipsa 6:9). (*SPIRIT).

BIBLIOGRAFIE
A. R. Johnson, The Vitalicy of the Individual in the Thought of Ancient Israel, JTVI 83, 1951, p. 51 ş.urm; idem, „The Psychology of St. Paul’s Epistles", JTVI 87, 1955, p. 1 ş.urm.; J. Laidlaw, The Bible Doctrine of Man, 1879, p.49-96,179- 220; J. W. Robinson, The Christian Doctrine of Man, 1926, p. 11-27, 104-111; G. Bertram et al., TDNT 9, p. 608-656; G. Harder, C. Brown, NIDNTT 3, p. 676-689.

W.J.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: