stricăciune



STRICĂCIUNE. (Gr. phthiram diaphthora) în vers. engl. şi mai ales în VA, înseamnă de obicei caracterul trecător al lumii prezente. În Romani 8:21 se foloseşte în legătură cu predispoziţia universului material la schimbare şi descompunere; vezi prin antiteză moştenirea „nepieritoare (gr. aphthartos) rezervată credincioşilor (1 Petru 1:4). În 1 Corinteni 15:42 ş.urm. denotă predispoziţia trupului „natural" la *moarte şi descompunere; „pieritor" (gr. phthartos) este practic echivalent cu „muritor" (gr. thnetos), după cum „nepieritor" (gr. aphtharsia), prezis în legătură cu trupul „spiritual" este un sinonim pentru „nemurire" (gr. athanasia). În Faptele Apostolilor 2:27 ş.urm.; 13:35 ş.urm. „putrezirea" (în sensul de descompunere) este redarea cuvântului grecesc diaphthora, citat din Psalmul 16:10, LXX, pentru TM sahat (VSR, *„Groapa"), paralel cu Şeol. Ca „mărturie" mesianică, Psalmul 16:10 din LXX se introduce încă şi mai bine în cazul lui Isus, al cărui trup, fiind înviat din morţi, „n-a văzut putrezirea" (Faptele Apostolilor 13:37). (*IAD, *ESCATOLOGIE.)

BIBLIOGRAFIE
E. F. Sutcliffe, The Old Testament and the Future Life, 1946, p. 76-81; J. Jeremias, „Flesh and Blood cannot inherit the Kingdom of God", NTS 1, 1955-6, p. 155 ş.urm.

F.F.B.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: