străjer



STRĂJER.  
În VT cuvântul traduce patru termeni ebr.

1. tabbah. Cuvântul a însemnat iniţial „ucigaşi" regali (BDB), mai târziu a ajuns însă să semnifice gardieni (străjeri) sau gardă personală, fiind folosit în legătură cu garda personală a lui Faraon (Geneza 37:36; 39:1) şi a lui Nebucadneţar (2 Împăraţi 25:8-10). (În Israel mercenari din regiunea Mării Egee (cheretiţi şi peletiţi) alcătuiau garda personală a lui David, în timp ce trupele cariene se pare că au avut o funcţie similară în vremea lui Atalia (2 Împăraţi 11:4, 19).)

2. misma’at, de la sama’, „a auzi" „a răspunde", atitudinea unui grup de supuşi, a fost uneori numele dat gărzii personale (2 Samuel 23:23; cf. 1 Samuel 22:14).

3. mismar înseamnă „gardă", „pază" sau „corp de gardă" într-o tabără (Levitic 24:12; Numeri 15:34) sau „post de strajă" (Neemia 7:3).

4. rasim, ad lit. „alergători", erau alergătorii împăratului care îndeplineau şi funcţia de gardă personală regală (1 Samuel 22:17; cf. 1 Împăraţi 1:5; 14:27). (*PEDESTRU.)

„Străjer" apare o dată în VA a NT (Faptele Apostolilor 28:163, însă textul este disputat (*CĂPETENIE). Templul îşi avea propriul departament de poliţie cunoscut drept straja *templului, alcătuită în cea mai mare parte din leviţi, şi a cărei datorie, printre altele, era să nu lase să intre pe cei dintre Neamuri, cărora le era interzis accesul în Templu (cf. Matei 27:65, VSR). Acel spekoulator, un latinism care se găseşte în Marcu 6:27), era unul din zece asemenea ofiţeri ataşaţi unei legiuni care îndeplineau mai ales funcţia de curieri, însă uneori şi pe cea de executori; un asemenea ofiţer a fost în slujba lui Irod Antipa.

R.P.G.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: