străin



STRĂIN. Fluctuaţia întrucâtva arbitrară din EVV între termenii traduşi în engleză alien, „necunoscut"; foreigner, „venit din afară"; sojourner, „venetic"; şi stranger, „străin" tinde să umbrească faptul că se au în vedere grupe diferite de oameni. În următoarea clasificare trebuie să se ţină seama de această inconsecvenţă de traducere.

a. Străinul sau necunoscutul

Străinul (engl. stranger) este în esenţă cineva care nu aparţine casei sau comunităţii în care se găseşte. Cuvântul zar vine de la rădăcina zur, „a se îndepărta" „a se retrage" sau „a pleca". Astfel el poate fi folosit numai despre o persoană în afara unui cerc (1 Împăraţi 3:18). Poate prin urmare însemna o persoană care uzurpă o poziţie la care nu are nici un drept. „Femeia stricată" din Proverbe este un astfel de intrus. O extindere suplimentară a conceptului îl face echivalent cu necunoscut sau venit din afară, adică o persoană care nu aparţine naţiunii şi astfel este în principiu egală cu un duşman (Isaia 1:7; Ieremia 5:19; 51:51; Ezechiel 7:21; 28:7,10; Obadia 11).

b. Cel venit din afară

Cuvântul nokri se poate referi numai la o persoană dintr-o altă rasă; el dobândeşte însă şi o conotaţie religioasă datorită asocierii altor naţiuni cu idolatria. Din acest motiv israeliţilor le-a fost interzisă căsătoria cu cananiţii (Deuteronom 7:1-6). Una din acuzaţiile aduse lui Solomon este că el a iubit multe femei străine (venite din afară) care l-au abătut de la Iahve (1 Împăraţi 11:1 ş.urm.). Exilul în Babilon a fost văzut ca o judecată asupra acestei decăderi, care era larg răspândită în naţiune. Drept rezultat întoarcerea din exil este marcată de o intrare categorică în vigoare a interzicerii căsătoriilor mixte. Acest accent pus de Ezra asupra purităţii naţionale (Ezra 9-10) a fost denaturat în iudaismul de mai târziu într-o exclusivitate severă care în cadrul mişcării iudaizatoare din biserica primară s-a dovedit un obstacol faţă de accesul liber al convertiţilor dintre neamuri.

c. Veneticul (aprox. mod. imigrant)

Veneticul (engl. sojourner) este o persoană a cărui rezidenţă permanentă este într-o altă naţiune, spre deosebire de cel venit din afară, a cărui şedere este doar temporară. Cuvântul astfel tradus este ger de la rădăcina gur, „a sta/a rămâne pentru un timp", deşi alternativa tosab este uneori folosită în sensul simplu al unui colonist. Israeliţii erau venetici în Egipt (Geneza 15:13; Exod 22:21; Deuteronom 10:19; 23:7). De fapt, acest lucru trebuia să le domine atitudinea faţă de veneticii din Israel. Care puteau fi un neam întreg ca cel al gabaoniţilor (Iosua 9) sau rămăşiţele neamurilor canaanite după cucerirea Canaanului. Numărul lor a fost considerabil, după cum se poate vedea din numărătoarea făcută de Solomon (2 Cronici 2:17).

Veneticul avea multe privilegii. Israeliţilor le este interzisă asuprirea lui (Exod 22:21; 23:9; Levitic 19:33-34). De fapt ei trebuie să meargă mai departe şi să îl iubească (Deuteronom 10:19). Unul dintre motivele date pentru ţinerea Sabatului este ca veneticul să se poată reface (Exod 23:12). Strângerea strugurilor şi spicelor rămase după recoltare trebuie să fie lăsată pentru el (Levitic 19:10; 23:22; Deuteronom 24:19-21). El este inclus în prevederea făcută cu privire la cetăţile de scăpare (Numeri 35:15; Iosua 20:9). El este pus alături de orfani şi de văduve ca fiind lipsit de apărare; aşa că Dumnezeu este apărarea lui şi El îl va judeca pe asupritorul lui (Psalmul 94:6; 146:9; Ieremia 7:6; 22:3; Ezechiel 22:7,29; Zaharia 7:10; Maleahi 3:5). Principalul neajuns al poziţiei lui constă în faptul că dacă este un slujitor legat el nu este cuprins în eliberarea generală din Anul de veselie (Levitic 25:45-46).

În ceea ce priveşte viaţa religioasă, el este legat de legea care interzice plămădeala în timpul sărbătorii azimilor (Exod 12:19). El trebuie să se reţină de la muncă în ziua Sabatului şi de sărbătoarea ispăşirii (Exod 20:10; Levitic 16:29). El împărtăşeşte interdicţia privitoare la consumarea sângelui (Levitic 17:10,13), la imoralitate (Levitic 28:26), la idolatrie (Levitic 20:2) şi la blasfemie (Levitic 24:16). Totuşi, el poate consuma carne necurată (Deuteronom 14:21). El nu este obligat să ţină Paştele, dacă însă doreşte să îl ţină atunci trebuie să fie circumcis (Exod 12:48). El este de fapt în principiu la acelaşi nivel cu israelitul (Levitic 24:22), şi în viziunea pe care o are Ezechiel cu privire la era mesianică el urmează să ia parte la moştenirea lui Israel (Ezechiel 47:22-23).

În NT marea caracteristică a Evangheliei este că aceia care au fost străini în Israel şi astfel erau „străini şi călători" (Efeseni 2:12, 19-20) (în vers. Cornilescu „străini şi oaspeţi ai casei"), au fost făcuţi co-moştenitori în Israelul lui Dumnezeu. Acum creştinii sunt străini în această lume şi trebuie să trăiască asemenea unor călători (1 Petru 2:11).

BIBLIOGRAFIE
EBi and DAC (s.v. „stranger"); J. Pedersen, Israel, 3-4, 1940, p. 272 ş.urm., 585; H. Bietenhard et al., NIDNTT 1, p. 683-692; 2, p. 788-790.

H.M.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: