spicuire, cules



SPICUIRE, CULES. (Ebr. laqat, „a strânge, a spicui"; ’alal, „a înfăşură, a spicui (a culege, a aduna), a absorbi", de obicei despre struguri). În mijlocul bucuriei din timpul secerişului şi al culesului o lege israelită binevoitoare încuraja obiceiul prin care săracilor, orfanilor şi străinilor li se îngăduia să strângă grânele, strugurii şi măslinele rămase nerecoltate (Levitic 19:9-10; 23:22; Deuteronom 24:19). *Rut a profitat deplin de această practică (Rut 2:2 ş.urm.); Ghedeon a folosit această practică pentru a ilustra în mod izbitor superioritatea lui Efraim (Judecători 8:2); iar Ieremia a făcut din această practică o metaforă ca să exprime completa anihilare a Israelului căzut din nou în păcat (Ieremia 6:9; 49:9-10). Obiceiul spicuirii persistă încă în anumite ţări orientale. (*AGRICULTURĂ.)

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: