Smirna



SMIRNA. Un oraş în provincia romană a Asiei, pe ţărmul egeean a ceea ce este acum Turcia asiatică. În apropiere exista o colonie grecească din vremurile foarte îndepărtate, dar aceasta a fost capturată şi distrusă de către lidieni pe la sfârşitul sec. al 7-lea î.Cr. şi a încetat să mai existe până când a fost refondată în aşezarea ei actuală de către Lisimah, la începutul sec. al 3-lea î.Cr. A ajuns să fie unul dintre cele mai prospere oraşe din Asia Mică. A fost portul natural pentru ruta comercială antică ce trecea prin valea Hermus şi terenul agricol din imediata apropiere era foarte fertil. Smirna a fost un aliat credincios al Romei cu mult înainte ca puterea romană să devină suverană în estul Mediteranei. Sub imperiu, a fost celebră pentru frumuseţea şi pentru măreţia construcţiilor ei publice. Acum este Izmir, cel de-al doilea mare oraş din Turcia asiatică.

Probabil că Evanghelia a pătruns în Smirna la o dată timpurie, poate din Efes (Faptele Apostolilor 19:10). „îngerul Bisericii din Smirna" este destinatarul celei de-a doua scrisori (Apocalipsa 2:8-11) dintre cele adresate „celor şapte biserici... din Asia." Ca şi în alte oraşe comerciale, biserica a întâmpinat opoziţie din partea evreilor (Apocalipsa 2:9; cf. 3:9). Descrierea lui Cristos ca Unul care a murit şi a înviat (v. 8) poate să facă aluzie la renaşterea oraşului la o nouă prosperitate după o lungă perioadă de obscuritate. „Cununa" era bogată în asociaţii la Smirna. Ea poate sugera cununa câştigătorului la jocurile sportive sau forma curentă de elogiu care folosea imaginea frumuseţii şi a gloriei oraşului şi a clădirilor lui. Cf. şi Iacov 1:12. Chemarea la credincioşie (v. 10) este o chemare adresată Bisericii de împlini în cel mai adânc sens reputaţia oraşului. Acesta a fost dat ca exemplu pentru curajul cu care bătrânul episcop Policarp a refuzat să se lepede de credinţă; el a fost martirizat aici în 155 d.Cr. sau mai târziu. (vezi W. M. Ramsay, The Letters in the Seven Churches of Asia, 1904, cap. 19-20.; C. J. Cadoux, Ancient Smyrna, 1938; C. J. Hemer, Buried History 11, 1975, p. 56-67).

E.M.B.G.
C.J.H.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: