smerenie



SMERENIE. Locul important acordat smereniei în lista virtuţilor omeneşti se datorează exemplului şi învăţăturii lui Isus Cristos. Autorii păgâni au acordat un respect mai mare omului încrezător în sine. Dar rădăcinile ei se găsesc în VT. Adjectivul ’anaw ws este tradus de obicei „smerit" în VA, dar în VSR printr-o diversitate de cuvinte legate de sensul său de bază, „sărac şi năpăstuit", de unde este derivată calitatea spirituală de supunere răbdătoare, umilinţă, ex. Psalmul 22:26; 25:9; Isaia 29:19. Smerenia este o calitate a Regelui mesianic (Zaharia 9:9) şi tema Psalmul 37:11: „Cei smeriţi vor moşteni pământul" (VA; vers. Cornilescu: „Cei blânzi moştenesc ţara" n.tr.) este repetată de Domnul nostru în Fericiri (Matei 5:5). În smerenie, Moise, deşi a păstrat puterea conducrerii, a fost gata să accepte nedreptatea personală fără resentiment şi fără acuzaţii (Numeri 12:1-3).

În NT smerenia (prautes şi adjectivul praus) se referă la o atitudine interioară, în timp ce blândeţea este exprimată mai degrabă printr-o acţiune exterioară. Ea este o componentă a caracterului creştin, produsă numai de Duhul (Galateni 5:23, VA). Pe cei smeriţi nu-i supără necazul, deoarece ei acceptă totul ca fiind efectul scopului înţelept şi iubitor al lui Dumnezeu pentru ei, astfel încât acceptă nedreptăţile din partea oamenilor (ca Moise mai sus), ştiind că aceestea sunt îngăduite de Dumnezeu pentru binele lor final (cf. 2 Samuel 16:11). Smerenia şi blândeţea lui Cristos a fost sursa rugăciunii lui Pavel adresată corintenilor necredincioşi (2 Corinteni 10:1). El a îndemnat la smerenie ca fiind spiritul în care trebuie să mustri pe un frate care greşeşte (2 Timotei 2:25, VA) şi să suferi împreună cu ceilalţi (Efeseni 4:2). În mod similar, Petru a îndemnat ca păgânilor certăreţi să li se răspundă în smerenie (1 Petru 3:15, VA). Mai presus de orice, smerenia este revelată în caracterul lui Isus (Matei 11:29, VA; 21:5, VA), demonstrată la modul superlativ atunci când a stat în faţa acuzatorilor Lui nedrepţi fără un cuvânt de răspuns sau de dezvinovăţire.

BIBLIOGRAFIE
F. Hauck, S. Schulz, TDNT 6, p. 645-651.

J.C.C.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: