slovă



SLOVĂ. (Lat. superscriptio, „o scriere pe sau deasupra", = gr. epigraphe, pe care îl traduce). Cuvântul este folosit de două ori în NT.

1. În Matei 22:20 (Marcu 12:16; Luca 20:24) este folosit cu cuvântul eikon cu referire la capul împăratului şi la scrierea care îl însoţea pe faţa unui denarius (*BANI). Moneda denarius care circula atunci purta imaginea, eikon a capului lui Tiberius şi incriptiq eipigraphe TI. CAESAR DIVI AUG. F. AUGUSTUS („Tiberius Caesar Cezar August, fiul divinului Cezar August).

2. În Marcu 15:26 (Luca 23:38) slova este o placardă, formată dintr-o scândură vopsită cu ghips şi purtând cu litere negre numele inculpatului condamnat şi vina pentru care era executat. De aceea Matei 27:37 o numeşte aitia (acuzaţie): Ioan 19:19-20 foloseşte cuvântul oficial roman titulus, cu forma titlos. Aceasta era atârnată de obicei în jurul gâtului criminalului în drum spre execuţie şi apoi era fixată pe cruce deasupra capului lui. Slova scrisă de Pilat pentru Isus în evreieşte, în greceşte şi în latină era „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor".

D.H.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: