Siria, sirienii



SIRIA, SIRIENII.

1. În VT. engl. cuvântul îi denotă pur şi simplu pe *aramei.

2. Entitatea geografică Siria este mărginită de către Mt. Taurus în N, de cursul vestic al râului Eufrat şi de către marginea deşertului Arabic , de acolo şi până la Marea Moartă în E, Marea Mediterană la V şi istmul Sinai la sudul extrem (R. Dussaud, Topographie Historique de la Syrie Antique et Médiévale, 1927, p. 1-2 etc; vezi lucrarea lui în general).

3. „Siria" este un termen gr.; Nöldeke a derivă din Assyrios, "Asiria(n)" şi această sugestie este foarte discutabilă. Cf. F. Rosenthal, Die Aramaistische Forschung, 1939, p. 3, n.1.

4. Din punct de vedere istoric, Siria antică a existat ca şi unicate politică numai în timpul perioadei monarhiei elenistice seleucide, fondată de către Seleucus 1 (312-218 î.Cr.), care a guvernat peste un teritoriu ce se întindea din E Asiei Mici şi din N Siriei, prin Babilon, în Persia până la graniţa cu India; în 198 î.Cr. Întreaga „Sirie" aparţinea de această împărăţie atunci când Antioh III a câştigat în cele din urmă Palestina de la Ptolomeu V al Egiptului. Dar din 129 î.Cr., o dată cu moartea lui Antioh VII, tot ceea ce se găsea la E de Eufrat a fost pierdut şi Seleucizii au păstrat doar Siria. După aceea, certurile dinastice interne au dezbinat statul care se micşora mereu până când Pompei a anexat regiunea la Roma în 64 î.Cr. Siria, aşa cum este definită la 2., a reprezentat provincia romană a Siriei, cu care Cilicia era strâns asociată (Iudea fiind separată din 70 d.Cr.). *ANTIOHIA (Siriei); *ANTIOHUS, *UGARIT etc. vezi şi CAH.

K.A.K.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: