Sinim, siniţii, Siena, Siene



SINIM, SINIŢII, SIENA, SIENE.

1. Ebr. sinim. O ţară îndepărtată de unde se va întoarce poporul (Isaia 49:12), numită împreună cu miază-noaptea şi cu apusul, deci este fie în S, fie în E (în LXX, „ţara perşilor"). Cercetătorii au căutat o legătură cu clasicul Sinae (China), dar este improbabil că evreii s-au aşezat într-un loc atât de îndepărtat în perioada aceea. De aceea au fost propuse Sin (Pelusium, Ezechiel 30:15) sau Sin în Sinai (Exod 16:1). Cea mai probabilă este identificarea cu Siena din Ezechel 29:10 şi Siene din Ezechel 30:6, de la graniţa de sud a Egiptului. Acesta este egipt. swn, „piaţă", copticul Suan, modernul Aswan. O comunitate evreiască ce locuia acolo în sec. al-5-lea î.Cr. ne-a lăsat multe papirusuri în aramaică în care numele locului este scris swn, de aceea VR, VSR Seveneh (*Siene în vers. Cornilescu, n.tr.) din Ezechiel 29 şi 30 este luat mai bine „la Seven". „De la Migdol până la Siena" înseamnă de la un capăt al Egiptului la celălalt. Siena, pe prima cataractă a Nilului, a fost fortăreaţa şi baza pentru expediţiile în Nubia (Cuş), punct terminus pentru traficul riveran şi o sursă de granit roşu pentru clădirile monumentale (sienit). Manuscrisul cărţii lui Isaia găsit la Qumran (1Q Isa) sugerează că „sieniţii" trebuie înlocuiţi cu sinim (Isaia 49:12); LXX are Siene pentru Sin în Ezechiel 30:16.

2. Siniţii (ebr. sini) au fost un popor canaanit (Geneza 10:17; 1 Cronici 1:15), care trebuie identificaţi probabil cu o regiune aproape de Arqa, pe coasta libaneză, numită în textele de la *Mari şi posibil în cele de la *Ebla. Numele supravieţuieşte în Nahr as-Sinn şi este ugariricul syn, acadianul siyanu.

BIBLIOGRAFIE
E.G. Kraeking, BA 15, 1952, p. 50-68; The Brooklyn Museum Aramaic Papyri, 1953, p. 21.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: