Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Simeon


SIMEON.

1. Al doilea fiu al lui Iacov prin Lea (Geneza 29:33). Ebraicul sim’on a fost derivat de la sama’ („a auzi") şi semnificaţia lui este dată în Geneza 29:33. Simeon a luat parte alături de Levi la masacrarea bărbaţilor din Sihem ca urmare a dezonorării surorii lor Dina (Geneza 34). El a jucat de asemenea un rol proeminent în problema lui Iosif şi a fraţilor săi, fiind dat ca ostatic pentru ca ceilalţi fraţi ai lui Iosif să se întoarcă împreună cu Beniamin. Se poate ca Simeon să fi fost ales de Iosif deoarece jucase un rol principal în vinderea lui Iosif în Egipt, sau se poate să fi fost ales deoarece el era următorul după Ruben care acţionase mai responsabil decât ceilalţi (Geneza 37:21-22; 42:22). În binecuvântarea lui Iacov Simeon şi Levi au fost mustraţi pentru natura lor violentă, şi urmau să fie despărţiţi şi împrăştiaţi (Geneza 49:5-7). Fiii lui Simeon au fost Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin, Ţohar şi Saul, fiu născut dintr-o femeie canaanită (Geneza 46:10; Exod 6:15).

2. Seminţia lui Simeon. Numărul celor din seminţie este dat ca fiind 59.300 în Numeri 1:22-23 şi 22.200 de „familii" în Numeri 26:14. Ei urmau să-şi ridice corturile lângă Ruben (Numeri 2:12-13). Seminţia lui Simeon se afla printre cele care trebuiau să fie aşezate pe muntele Garizim şi să fie binecuvântate (Deuteronom 27:12), însă nu a fost numită (împreună cu seminţia lui Isahar) în binecuvântarea lui Moise din Deuteronom 33. În Ţara promisă i s-a dat o parte în extremitatea sudică şi a ajuns să fie aproape absorbită în teritoriul lui Iuda (Iosua 19:1-9). Cetăţile din acea regiune erau socotite ca aparţinând lui Iuda în Iosua 15:26-32,42 şi în alte locuri. Iuda şi Simeon şi-au unit forţele la începutul cuceririi Canaanului (Judecători 1:3,17), însă în mod limpede Iuda a fost seminţia mai puternică. Fiii lui Simeon, în ciuda păstrării unei înregistrări genealogice, nu s-au înmulţit atât de repede ca Iuda (1 Cronici 12:24-25). Totuşi, sub Ezechia ei au câştigat o victorie asupra amaleciţilor (1 Cronici 4:41-43), şi i-au furnizat lui David mai mulţi bărbaţi decât i-a dat Iuda (1 Cronici 12:24-25). Cronicarul pare să sugereze că Simeon a aparţinut împărăţiei de nord, însă foarte mulţi simeoniţi i s-au alăturat lui Asa în restaurarea adorării lui Iahve (2 Cronici 15:9). Seminţia nu este menţionată după exil şi singura altă referinţă la ea este printre cei pecetluiţi în Apocalipsa 7:7, unde este a şaptea pe listă.


3.
Un strămoş al lui Isus (Luca 3:30).

4. Un bărbat din Ierusalim care era neprihănit şi devotat şi care aştepta „mângâierea lui Israel" (Luca 2:25-35). El nu trebuie identificat cu rabinul Simon ben Hillel. El era unul dintre cei rămaşi care aştepta venirea lui Mesia şi care primise o revelaţie directă cum că nu avea să moară înainte de a-L vedea pe Mesia cu proprii lui ochi. Când urma să aibă loc înfăţişarea lui Isus, el a fost călăuzit de Duhul să vină în Templu. După ce L-a văzut pe Isus el a rostit imnul de slavă cunoscut în prezent drept *Nunc Dimittis. El a văzut că Mesia avea să-l reabiliteze pe Israel în ochii Neamurilor. Simeon a continuat să-i vorbească Mariei, care era plină de uimire, despre rolul lui Cristos în cadrul Israelului. El urma să fie asemenea unei pietre, făcându-i pe unii să cadă, iar pe alţii să se ridice. El urma să fie un semn de care nu avea să se ţină seamă, ci împotriva căruia avea să se vorbească (34). Propria ei suferinţă privind la viaţa şi moartea Lui urma să fie acută şi El urma să dezvăluie cele mai tainice gânduri ale oamenilor (35). După ce şi-a adus mărturisirea cu privire la Cristos, Simeon dispare fără zgomot din imagine.

5. Un ucenic în Antiohia, cu daruri profetice şi de învăţătură, care a fost unul dintre cei care i-au ordinat pe Barnaba şi pe Saul în vederea primei lor călătorii misionare (Faptele Apostolilor 13:1-2). El era numit Niger, ceea ce sugerează că era african, nu s-a dovedit însă a fi aceeaşi persoană cu Simon din Cirena (Luca 23:26, etc.). Aici VR şi VSR dau „Symeon", care este o redare mai normală a textului gr. însă nu a celui ebr.

6. Versiunea arhaică a numelui lui Simon Petru, folosită de Iacov în discursul lui către Conciliul de la Ierusalim (Faptele Apostolilor 15:14). VR şi VSR traduc „Symeon". Unele manuscrise bune redau Symeon şi în 2 Petru 1:1 (Cf. VRmg, NEB).

R.E.N.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: