Sila



SILA. Un membru conducător din biserica de la Ierusalim, care avea şi daruri profetice (Faptele Apostolilor 15:22, 32). Sila poate fi un nume semit, probabil se’la’, forma aramaică a lui Saul. Probabil că el trebuie identificat cu „Silvan" (2 Corinteni 1:19; 1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:1; 1 Petru 5:12), care ar putea fi forma latinizată a lui „Sila", cu toate că poate fi un cognomen separat, ales pentru similaritatea lui.

În Faptele Apostolilor Sila a fost trimis de biserica de la Ierusalim pentru a transmite salutul lor celor dintre Neamuri convertiţi prin biserica din Antiohia (Faptele Apostolilor 15:22-35). Când Pavel şi Barnaba s-au certat cu privire la Ioan Marcu, Barnaba a plecat cu Marcu, iar Pavel l-a luat pe Sila ca tovarăş în cea de-a doua călătorie misionară a lui (Faptele Apostolilor 15:36-41). Faptul că Sila avea cetăţenie romană (Faptele Apostolilor 16:37-39) se poate să fi fost unul dintre motivele pentru care a fost ales de Pavel, iar apartenenţa lui la biserica din Ierusalim avea să îi fie de ajutor lui Pavel. Rolul lui pare să fi fost înlocuirea lui Marcu, mai degrabă decât a lui Barnaba. Niciunde nu se face referire la el într-un mod general ca la un „apostol" (în contrast cu referirea la Barnaba din Faptele Apostolilor 14:14) şi poziţia lui pare să fie de subordonare. Marcu fusese înainte „slujitorul" (hyperetes) apostolilor şi aceasta se poate să indice faptul că el avea unele funcţii similare îngrijitorilor sinagogii (Luca 4:20) în a se îngriji de Scripturi şi probabil de sulurile catihetice, care ulterior s-au transformat în Evanghelia lui. Dacă funcţia lui Sila a fost similară, putem înţelege mai uşor cum anume a putut el avea rolul literar atribuit lui Silvan în epistole. El l-a însoţit pe Pavel prin Siria, Asia Mică, Macedonia şi Tesalonic. Când Pavel a plecat la Atena, Sila a rămas la Berea şi apoi i s-a alăturat lui Pavel la Corint (Faptele Apostolilor 16-18). Pavel menţionează lucrarea lui acolo în 2 Corinteni 1:19. Sila a fost asociat cu Pavel în scrisorile scrise din Corint (1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:1) şi nu este numit din nou până la referirea făcută la el în 1 Petru.

Petru afirmă că scrie dia Silouanou (1 Petru 5:12). Aceasta implică o funcţie literară însoţită de o libertate probabil destul de mare. Aceasta ar putea explica unele dintre similitudinile în exprimare între 1 Petru, 1 şi 2 Tesaloniceni şi hotărârea apostolică din Faptele Apostolilor 15.

Vezi E. G. Selwyn, The First Epistle of St. Peter, 1946, pag. 9-17.

R.E.N.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: