Seraia



SERAIA. (ebr. seraya, serayahu, „Iahve a triumfat”).

1. Scribul lui David (2 Samuel 8:17, VSR „secretar"), numit şi „Şeia" (2 Samuel 20:25), „Şişa" (1 Împăraţi 4:3), şi *„Şavşa" (1 Cronici 18:16).

2. Fiul lui Azaria şi mare preot pe vremea lui Zedechia. El a fost dat la moarte de împăratul Babilonului la Ribla (2 Împăraţi 25:18 = Ieremia 52:24).

3. Un fiu al lui Tanhumet, netofitul, şi unul dintre căpitanii care s-a aflat printre cei pe care Ghedalia, guvernator al Iudeii, i-a sfătuit să se supună caldeenilor (2 Împăraţi 25:23 = Ieremia 40:8).

4. Un fiu al lui Chenaz (1 Cronici 4:13-14).

5. Un simeonit, fiu al lui Asiel (1 Cronici 4:35).

6. Un preot care s-a reîntors cu Zorobabel la Ierusalim (Ezra 2:2; Neemia 12:1,12).

7. Unul dintre cei care au pecetluit legământul (Neemia 10:2), probabil acelaşi cu cel de la punctul 6.

8. Un preot, fiu al lui Hilchia (Neemia 11:11) şi „domnul (după VKJ „conducătorul", după NIV „supraveghetorul, administratorul"; n.tr.) Casei lui Dumnezeu" în Ierusalimul post-exilic.

9. Unul dintre ofiţerii împăratului Ioiachim, căruia împăratul i-a poruncit să-i aresteze pe Baruc şi pe Ieremia (Ieremia 36:26).

10. Un prinţ al lui Iuda care l-a însoţit pe împăratul Zedechia la Babilon în al patrulea an al domniei lui. Seraia a dus cu el prorocia lui Ieremia împotriva Babilonului (Ieremia 51:59, 61). Unii îl asociază cu Seraia de la punctul 3. anterior.

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: