serafimi



SERAFIMI. Singura menţionare a acestor fiinţe cereşti în Scriptură este în viziunea de la început a lui Isaia (Isaia 6). Serafimii („serafim" în limba ebraică este formă de plural; este incorectă traducerea încetăţenită de „serafimi"; pluralul corect ar fi „seraf, serafi") erau asociaţi cu heruvimii şi ofanimii, având sarcina de a face de gardă la tronul divin. Fiinţele cereşti pe care le-a văzut Isaia erau sub o formă umană, aveau însă şase aripi, o pereche ca să-şi acopere faţa, o pereche ca să-şi ascundă picioarele şi o a treia pereche pentru zbor. Aceşti serafimi erau staţionaţi deasupra tronului lui Dumnezeu şi ei conduceau închinarea divină. Unul cânta un refren pe care Isaia l-a înregistrat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de slava Luil" (în vers. Cornilescu „este plin de mărirea Lui"; n.tr.)

Atât de plin de putere era acest act de închinare, încât pragurile Templului divin s-au zguduit şi locul sfânt s-a umplut de fum. Prorocul se afla în umilire de sine înaintea lui Dumnezeu şi şi-a mărturisit ticăloşia. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre el cu un cărbune aprins luat de la altar, şi în cadrul unui act de purificare l-a anunţat pe Isaia că păcatul i-a fost iertat şi că vina i-a fost îndepărtată.

S-ar părea că pentru Isaia serafimii erau fiinţe îngereşti responsabile cu anumite funcţii de pază şi de închinare. În orice caz, ei par să fi fost făpturi morale distincte, nu doar nişte proiecţii ale imaginaţiei sau personificări de animale. Calităţile lor morale erau întrebuinţate exclusiv în slujirea lui Dumnezeu, şi poziţia lor era de o asemenea natură încât ei aveau privilegiul de a îndeplini o lucrare ispăşitoare, în timp ce concomitent preamăreau caracterul etic şi moral al lui Dumnezeu.

Originea şi semnificaţia termenului ebr. sunt incerte. Acel sarap din Numeri 21:6; Deuteronom 8:15 era un şarpe veninos care i-a muşcat pe israeliţi în deşert, în timp ce Isaia 14:39; 30:6 se referă la o reptilă care este menţionată frecvent în folclor (vezi D. J. Wiseman, TynB 23, 1972, p. 108-110). Dacă substantivul este derivat de la ebr. sarap „a arde complet", atunci serafimii pot fi agenţi ai purificării prin foc, după cum ne indică Isaia 6. Sensul de „strălucitor, cei care strălucesc" nu poate fi luat de la sarap.

O sculptură găsită la Tell Halaf (*GOZAN) înfăţişează o făptură cu trup omenesc, două aripi la umeri şi patru aripi sub mijloc (ANEP, nr. 655). Este datată în jurul anului 800 î.Cr. Pentru alte reprezentări antice vezi *HERUVIMI.

BIBLIOGRAFIE
J. Strachan în HDB; H. S. Nash în SHERK (s.v. „angel"); J de Savignac, VT 22, 1972, p. 320-325; H. Heppe, Reformed Dogmatics, E.T. 1950, p. 210 ş.urm.

R.K.H.
A.R.M.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: