Seleucus



SELEUCUS. Unul dintre generalii mai mici ai lui Alexandru, care după moartea acestuia a preluat controlul satrapiilor din Estul îndepărtat şi a devenit un susţinător de frunte al separării. După bătălia de la Ipsus în 301 î.Cr. el a întemeiat portul din *Seleucia (în Pieria) (Faptele Apostolilor 13:4) pentru a servi noii sale capitale din vest a Antiohiei, iar domeniile seleucide s-au extins ulterior peste cea mai mare parte a Asiei Mici. Dinastia, din care mulţi împăraţi au purtat numele lui Seleucus sau Antioh, a guvernat din Siria pentru cca. 250 de ani, până ce a fost suspendată de romani. Populaţia vastă şi eterogenă a reclamat o politică de elenizare activă, astfel încât să se poată statornici puterea dinastiei. Aceasta şi faptul că Palestina era frontiera disputată cu ptolomeii din Egipt a cauzat probleme pentru iudei. Revolta macabeilor, care a lăsat moştenire împărăţii şi principate mărunte, şi sectele religioase din vremea lui Isus, a fost rezultatul încercării seleucide de întărire a Palestinei.

BIBLIOGRAFIE
E. R. Bevan, The Home of Seleucus, 1902; V. Tcherikover, Hellenistic Civilization and the Jews, 1959.

E.A.J.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: