Scriptura, Scripturile



SCRIPTURA, SCRIPTURILE

I. Vocabular

Două cuvinte gr. sunt traduse „Scriptură" „Scripturi" în vers. engleze. Termenul gramma, iniţial „un caracter din alfabet", este folosit în NT cu sensul de „document" (Luca 16:6; Faptele Apostolilor 28:21), Pavel acordându-i semnificaţia specială de Pavel „Lege" (Romani 2:27, 29; 7:6; 2 Corinteni 3:6) iar la plural pentru „scrierile" lui Moise (Ioan 5:47); pentru „învăţătură", sacră sau profană (Ioan 7:15; Faptele Apostolilor 26:24), şi doar o singură dată în expresia în hiera grammata, „Sfântele Scripturi" (2 Timotei 3:15). Pe de altă parte, termenul graphe, care în greaca seculară însemna numai „o scriere" (deşi uneori, în particular, o scriere autoritară), este adoptat în NT cu sensul specific de „Scripturile" într-un sens tehnic de vreo 50 de ori, în majoritatea cazurilor mai presus de orice îndoială referitor la VT. Formula gegraptai, „este scris", este asociată cu graphe; ea apare în jur de 60 de ori în NT şi este în uzanţa greacă pentru hotărârile juridice (cf. cu A. Deissmann, Bible Studies, 1909, p. 112 ş.urm.). Forme analoge apar în Mişna, însă rabinii foloseau mai des formule ca „Se spune...". Termenul „Scriptura" (ha-katub) este de asemenea folosit. (Vezi B. M. Metzger, JBL 70, 1951, p. 297 ş.urm., pentru formulele de citare în documentele rabinice şi NT.)

II. Semnificaţia

Termenul gegraptai însemna „Stă scris în Scripturi", şi toţi iudeii creştini sau elenişti recunoşteau că aceasta cuprinde (Luca 24:44) „Legea... Prorocii... şi Psalmii" (cu alte cuvinte Ketubim, sau Scrieri; *CANONUL VECHIULUI TESTAMENT). Deşi traducerea din VA şi VSR a versetului 2 Timotei 3:16 („fiecare (toată) scriptură este inspirată...") este probabil preferabilă traducerii din VR şi NEB, nici o persoană contemporană nu ar pune la îndoială extinderea de „orice scriptură inspirată". Ea era ceea ce creştinii denumeau VT, cea în care era înrădăcinată Evanghelia, cea a cărei împlinire era Cristos, cea care prin credinţa în Cristos era în stare să conducă un om la mântuire şi care în Biserica primară era folosită pentru toate scopurile înşirate în 2 Timotei 3:15-17.

Totuşi, se pune întrebarea la ce dată şi în ce sens au început creştinii să folosească termenul de „Scripturi" referitor la scrierile creştine. S-a sugerat uneori că acel „după Scripturi" din 1 Corinteni 15:3 ş.urm. se referă la cărţile de mărturisire creştine sau evangheliile primare, deoarece nici un pasaj din VT nu specifică învierea în cea de-a treia zi. Această afirmaţie este inacceptabilă: Pavel se referă la VT, ca o temelie a predicării creştine (*EVANGHELIE), şi probabil stabileşte pur şi simplu un raport între prorocie şi realitatea învierii, şi nicidecum între prorocie şi manifestarea învierii în cea de-a treia zi, (cf. B. M. Metzger, JTS s.n. 8, 1957, p. 118 ş.urm.). Şi mai puţin acceptabilă este sugestia lui Selwyn că anarthrous en graphei din 1 Petru 2:6 înseamnă „în scriere" (de ex. într-un imn), deoarece pasajul citat este din VT. Cu toate acestea, în biserica apostolică au existat fără îndoială colecţii de ziceri autoritare ale Domnului (cf. O. Cullmann, SJT 3, 1950, p. 180 ş.urm.; *TRADIŢIA), iar 1 Timotei 5:18 pare să reprezinte un citat dintr-o asemenea colecţie, legat de un citat din VT, cele două citate împreună fiind descrise drept „Scriptură". Din nou, în 1 Corinteni 2:9 Pavel citează prin gegraptai un pasaj care, în afară de cazul în care este o interpretare extrem de liberă a lui Isaia 64:4, este de neidentificat. El apare, în orice caz, sub forme variate şi în alte locuri în literatura timpurie, iar în prezent ca Logion 17 din Gospel of Thomas (*APOCRIFELE DIN NOUL TESTAMENT). Merită probabil să se ia în considerare dacă nu cumva Pavel citează o zicere a Domnului neconsemnată în evangheliile noastre (ca în Faptele Apostolilor 20:35) şi o citează ca şi când ar cita „Scriptura".

Dacă tradiţia cuvintelor Domnului a fost într-adevăr atât de devreme numită „Scriptură", atunci de acolo până la a descrie ca atare scrisorile apostolice citite în biserică nu mai este atât de mult; şi, în ciuda multor afirmaţii dogmatice care susţin contrarul, nu există nici un motiv în virtutea căruia să nu se fi întâmplat întocmai în vremurile apostolice, după cum denotă 2 Petru 3:16, după cum este tradus de obicei; deşi probabil ar trebui să traducem „ei răstălmăcesc şi Scripturile" (cf. C. Bigg, St. Peter and St. Jude, ICC, 1901, in loc.).

BIBLIOGRAFIE
G. Schrenk, TDNT, p. 742-773; B. B. Warfield, DCC (= Inspiration and Authority of the Bible, 1948, p. 229-241); C. H. Dodd, According to the Scriptures, 1952; E.E. Ellis, Paul’s Use of the Old Testament, 1957.

A.F.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: