Scriptura, Scripturile
SCRIPTURA, SCRIPTURILE
I. Vocabular
Două cuvinte gr. sunt traduse „Scriptură"
„Scripturi" în vers. engleze. Termenul gramma, iniţial „un caracter
din alfabet", este folosit în NT cu sensul de „document" (Luca 16:6;
Faptele Apostolilor 28:21), Pavel acordându-i semnificaţia specială de Pavel
„Lege" (Romani 2:27, 29; 7:6; 2 Corinteni 3:6) iar la plural pentru
„scrierile" lui Moise (Ioan 5:47); pentru „învăţătură", sacră sau
profană (Ioan 7:15; Faptele Apostolilor 26:24), şi doar o singură dată în
expresia în hiera grammata, „Sfântele Scripturi" (2 Timotei 3:15).
Pe de altă parte, termenul graphe, care în greaca seculară însemna numai
„o scriere" (deşi uneori, în particular, o scriere autoritară), este
adoptat în NT cu sensul specific de „Scripturile" într-un sens tehnic de
vreo 50 de ori, în majoritatea cazurilor mai presus de orice îndoială referitor
la VT. Formula gegraptai, „este scris", este asociată cu graphe;
ea apare în jur de 60 de ori în NT şi este în uzanţa greacă pentru hotărârile
juridice (cf. cu A. Deissmann, Bible Studies, 1909, p. 112 ş.urm.).
Forme analoge apar în Mişna, însă rabinii foloseau mai des formule ca „Se spune...".
Termenul „Scriptura" (ha-katub) este de asemenea folosit. (Vezi B.
M. Metzger, JBL 70, 1951, p. 297 ş.urm., pentru formulele de citare în documentele
rabinice şi NT.)
II. Semnificaţia
Termenul gegraptai însemna „Stă scris în
Scripturi", şi toţi iudeii creştini sau elenişti recunoşteau că aceasta
cuprinde (Luca 24:44) „Legea... Prorocii... şi Psalmii" (cu alte cuvinte Ketubim,
sau Scrieri; *CANONUL VECHIULUI TESTAMENT). Deşi traducerea din VA şi VSR a
versetului 2 Timotei 3:16 („fiecare (toată) scriptură este inspirată...")
este probabil preferabilă traducerii din VR şi NEB, nici o persoană
contemporană nu ar pune la îndoială extinderea de „orice scriptură
inspirată". Ea era ceea ce creştinii denumeau VT, cea în care era
înrădăcinată Evanghelia, cea a cărei împlinire era Cristos, cea care prin
credinţa în Cristos era în stare să conducă un om la mântuire şi care în
Biserica primară era folosită pentru toate scopurile înşirate în 2 Timotei
3:15-17.
Totuşi, se pune întrebarea la ce dată şi în ce sens
au început creştinii să folosească termenul de „Scripturi" referitor la
scrierile creştine. S-a sugerat uneori că acel „după Scripturi" din 1
Corinteni 15:3 ş.urm. se referă la cărţile de mărturisire creştine sau
evangheliile primare, deoarece nici un pasaj din VT nu specifică învierea în
cea de-a treia zi. Această afirmaţie este inacceptabilă: Pavel se referă la VT,
ca o temelie a predicării creştine (*EVANGHELIE), şi probabil stabileşte pur şi
simplu un raport între prorocie şi realitatea învierii, şi nicidecum între
prorocie şi manifestarea învierii în cea de-a treia zi, (cf. B. M. Metzger, JTS
s.n. 8, 1957, p. 118 ş.urm.). Şi mai puţin acceptabilă este sugestia lui Selwyn
că anarthrous en graphei din 1 Petru 2:6 înseamnă „în scriere" (de
ex. într-un imn), deoarece pasajul citat este din VT. Cu toate acestea, în
biserica apostolică au existat fără îndoială colecţii de ziceri autoritare ale
Domnului (cf. O. Cullmann, SJT 3, 1950, p. 180 ş.urm.; *TRADIŢIA), iar 1
Timotei 5:18 pare să reprezinte un citat dintr-o asemenea colecţie, legat de un
citat din VT, cele două citate împreună fiind descrise drept „Scriptură".
Din nou, în 1 Corinteni 2:9 Pavel citează prin gegraptai un pasaj care,
în afară de cazul în care este o interpretare extrem de liberă a lui Isaia
64:4, este de neidentificat. El apare, în orice caz, sub forme variate şi în
alte locuri în literatura timpurie, iar în prezent ca Logion 17 din Gospel
of Thomas (*APOCRIFELE DIN NOUL TESTAMENT). Merită probabil să se ia în
considerare dacă nu cumva Pavel citează o zicere a Domnului neconsemnată în
evangheliile noastre (ca în Faptele Apostolilor 20:35) şi o citează ca şi când
ar cita „Scriptura".
Dacă tradiţia cuvintelor Domnului a fost
într-adevăr atât de devreme numită „Scriptură", atunci de acolo până la a
descrie ca atare scrisorile apostolice citite în biserică nu mai este atât de
mult; şi, în ciuda multor afirmaţii dogmatice care susţin contrarul, nu există
nici un motiv în virtutea căruia să nu se fi întâmplat întocmai în vremurile
apostolice, după cum denotă 2 Petru 3:16, după cum este tradus de obicei; deşi
probabil ar trebui să traducem „ei răstălmăcesc şi Scripturile" (cf. C.
Bigg, St. Peter and St. Jude, ICC, 1901, in loc.).
BIBLIOGRAFIE
G. Schrenk, TDNT, p. 742-773; B. B. Warfield, DCC
(= Inspiration and Authority of the Bible, 1948, p. 229-241); C. H.
Dodd, According to the Scriptures, 1952; E.E. Ellis, Paul’s Use of
the Old Testament, 1957.
A.F.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu