schiţii (sciţii)
SCHIŢII (SCIŢII). Un trib de
călăreţi nomazi şi războinici din Siberia de V care locuiau în regiunea dintre
Marea Neagră şi Marea Caspică din anul cca. 2000 î.Cr. La sfârşitul sec. al
8-lea î.Cr. au migrat spre Persia de N şi Urartu, împingându-i pe cimerieni
spre vest (*GOMER). Avantajele lor iniţiale spre SV erau marcate de Sargon al
2-lea din Asiria (722-705 î.Cr.), dar conform lui Herodot (1.116; 4.1) Schiţii
au dominat Asia timp de 28 de ani prin numeroase expediţii militare. Ei au
acordat ajutor Asiriei în războiul împotriva mezilor, ajutind cetatea Ninive
cca. 630 î.Cr., cu toate că mai târziu au atacat regiunea Haran şi au năvălit
în Palestina, oprindu-şi raidurile asupra Egiptului doar după ce au fost
plătiţi de Psammeticus I. Unii cercetători consideră că acest eveniment a fost
amintit într-o prorocie a lui Ieremia (cap. 47; IEJ 1, 1950, p. 154-159) şi a
lui Ţefania.dar există puţine referinţe la schiţi (Askuzai, Umman-manda)
în textele contemporane. Cercetătorii au păreri variate în ceea ce priveşte
plasarea exactă a perioadei invadării de către schiţi a teritoriului
siro-palestinian, dar se pare că aceasta a avut loc prin 645-617 î.Cr. (L.
Piotrowicz). Tribul nu pare să fi fost un grup puternic (I. M. Diakonoff). O
parte se pare că s-au aşezat la Bet-Şean, numit Scitopolis (conform Judecători
1:27, LXX).
Schiţii de sub domnia lui Schilurus şi-au stabilit
capitala la Neapolis, în Crimeea, în 110 î.Cr., iar controlul pe care l-au
deţinut asupra stepelor i-a făcut un intermediar în negoţul care pornea din
Rusia, în special în cel cu grâne şi cu sclavi. Aceşti sclavi au fost numiţi de
către grecii pontici „schiţi", cu toate că au fost mai curând prizonierii
lor decât semenii lor nomazi. Pavel foloseşte denumirea „schit" în acest
ultim sens (Coloseni 3:11).
BIBLIOGRAFIE
T. Talbot Rice, The Scythians, 1957; R. P.
Vaggione, JBL 92, 1973, p. 523-550.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu