schiţii (sciţii)



SCHIŢII (SCIŢII). Un trib de călăreţi nomazi şi războinici din Siberia de V care locuiau în regiunea dintre Marea Neagră şi Marea Caspică din anul cca. 2000 î.Cr. La sfârşitul sec. al 8-lea î.Cr. au migrat spre Persia de N şi Urartu, împingându-i pe cimerieni spre vest (*GOMER). Avantajele lor iniţiale spre SV erau marcate de Sargon al 2-lea din Asiria (722-705 î.Cr.), dar conform lui Herodot (1.116; 4.1) Schiţii au dominat Asia timp de 28 de ani prin numeroase expediţii militare. Ei au acordat ajutor Asiriei în războiul împotriva mezilor, ajutind cetatea Ninive cca. 630 î.Cr., cu toate că mai târziu au atacat regiunea Haran şi au năvălit în Palestina, oprindu-şi raidurile asupra Egiptului doar după ce au fost plătiţi de Psammeticus I. Unii cercetători consideră că acest eveniment a fost amintit într-o prorocie a lui Ieremia (cap. 47; IEJ 1, 1950, p. 154-159) şi a lui Ţefania.dar există puţine referinţe la schiţi (Askuzai, Umman-manda) în textele contemporane. Cercetătorii au păreri variate în ceea ce priveşte plasarea exactă a perioadei invadării de către schiţi a teritoriului siro-palestinian, dar se pare că aceasta a avut loc prin 645-617 î.Cr. (L. Piotrowicz). Tribul nu pare să fi fost un grup puternic (I. M. Diakonoff). O parte se pare că s-au aşezat la Bet-Şean, numit Scitopolis (conform Judecători 1:27, LXX).

Schiţii de sub domnia lui Schilurus şi-au stabilit capitala la Neapolis, în Crimeea, în 110 î.Cr., iar controlul pe care l-au deţinut asupra stepelor i-a făcut un intermediar în negoţul care pornea din Rusia, în special în cel cu grâne şi cu sclavi. Aceşti sclavi au fost numiţi de către grecii pontici „schiţi", cu toate că au fost mai curând prizonierii lor decât semenii lor nomazi. Pavel foloseşte denumirea „schit" în acest ultim sens (Coloseni 3:11).

BIBLIOGRAFIE
T. Talbot Rice, The Scythians, 1957; R. P. Vaggione, JBL 92, 1973, p. 523-550.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: