sceptru



SCEPTRU. (În ebr. sebet, sarebit; gr. rhabdos). Un băţ sau *toiag adesea foarte ornamentat care simbolizează suveranitatea sau autoritatea personală, de obicei a regilor, împăraţilor, însă acelaşi cuvânt este folosit şi cu referire la toiagul slujbei altora (Geneza 38:18; Levitic 27:32; Psalmul 23:4: Mica 7:14; Isaia 28:27). Termenul sarebit (acad. sabittu) este folosit numai cu referire la sceptrul conducătorilor persani (Estera 4:11; 5:2; 8:4).

Termenul sebet este folosit referitor la sceptrul conducătorilor Egiptului (Zaharia 10:11), ai statului aramaic Bit Adini (Amos 1:5), ai Aşcalonului (Amos 1:8), Babilonului (Isaia 14:5) şi al conducătorilor Israelului (Ezechiel 19:11,14). În Geneza 49:10 şi în Numeri 24:14 termenul se referă la viitorii conducători ai Egiptului. Ambele pasaje au dobândit o semnificaţie mesianică. Acelaşi cuvânt apare în Psalmul 45:6, un verset care a fost folosit în NT pentru a-L descrie pe Cristos ca Fiu (Evrei 1:8) a cărui toiag de domnie este un toiag de dreptate. Trestia pusă în mâna Domnului (Matei 27:29) a fost un simbol al suveranităţii, folosit batjocoritor.

J.A.T.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: