Satir



SATIR. (sa’ir, „păros", „ţap"). În ebr. pluralul (se’irim) este redat în Levitic 17:7 „satryrs" în vers. engl. (iar în trad. Cornilescu, „idolii" n.tr.) şi în 2 Cronici 11:15 (VA, „demonii", VR „ţapii". Un înţeles similar poate fi intenţionat şi în 2 Împăraţi 23:8, dacă ebr. se’arim („porţile"), care pare să nu aibă nici o semnificaţie în context, ar fi privit ca o corupere a lui se’itim. Natura precisă a acestor „păroşi" este obscură. Ei pot fi ţapi în sensul obişnuit al cuvântului, sau zei cu înfăţişare de ţapi. Lor li se aduceau jertfe pe înălţimi, unde preoţi speciali oficiau ritualurile.

De la ţapi la demoni era o tranziţie uşoară în credinţele semitice (cf. *Ţapul ispăşitor"). Satirii, în aparenţă creaturi demonice, dansau pe ruinele Babilonului (Isaia 13:21), şi figurau de asemenea în imaginea dezolantă a Edomului (Isaia 34:14). (Vers. Cornilescu: „stafiile" în loc de „satirii", iar trad. lui Gala Galaction: „oamenii cu chip de ţap", în Isaia 13:21. În Isaia 34:14, Cornilescu traduce „ţapii păroşi", iar Gala Galaction „făpturi omeneşti cu chip de ţap" n.tr.).

BIBLIOGRAFIE
Oesterley şi Robinson, Hebrew Religion, 1930, p. 13, 64 ş.urm.; EBi (s.v. „satyr").

J.D.D.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: