sat



SAT. Satul menţionat în Biblie era de obicei, la fel ca azi format dintr-un grup mic de case, distingându-se de *oraş (Levitic 25:29, 31, etc.) prin faptul că nu era înconjurat de ziduri şi era fără apărare (Ezechiel 38:11). Multe din „cetăţile" din VT şi NT pot fi traduse cu sate. Cu toate acestea, distincţia dintre sat şi oraş nu este întotdeauna clar făcută, de ex. Betleemul este numit oraş (gr. polis) în Luca 2:4 şi sat (kome) În Ioan 7:42. Un sat poate creşte la dimensiunile unui oraş (1 Samuel 23:7).

Satele erau adeseori grupate ca „fiice" (lit. ebr.; Numeri 21:25, etc.) în jurul oraşului de care depindeau, ca şi comunităţi agricole, din punct de vedere economic şi politic (Iosua 15:13-63). În timp de război locuitorii satelor se retrăgeu la adăpostul zidurilor celui mai apropiat oraş. Cuvântul semitic cel mai obişnuit pentru sat (ebr. kapar; acad. kapru) poate nu se referă cu necesitate la această noţiune de „protecţie", ci denotă mai mult un cătun sau sătuleţ la ţară (cf. Estera 9:19), localităţi agricole sau aşezări suburbane din jurul oraşelor. Taberele nomazilor erau şi ele numite „sate" (Geneza 25:16; Isaia 42:11), şi nume ca *Havot-Iair poate reflecta tocmai aceasta. Satul putea avea propria conducere locală a bătrânilor ei (Rut 4:2), şi uneori un altar sau un loc de închinare.

D.J.W.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: